(navigation image)
Home American Libraries | Canadian Libraries | Universal Library | Community Texts | Project Gutenberg | Children's Library | Biodiversity Heritage Library | Additional Collections
Search: Advanced Search
Anonymous User (login or join us)
Upload
See other formats

Full text of "Mirror of www.polirom.ro - books"

Colectia Sgo 



De acela§i autor : 

Planetarium, Editura Albatros, Bucure§ti, 1987 

Imperiul oglinzilor strdmbe, Editura Societajii „Adevarul", 1993 

Copiii flarei , edijia I, Editura Du Style, Bucure§ti, 1997 ; edijia 

a Il-a, Editura Polirom, Ia§i, 1998 
Vremea Manzului Sec, edijia I, Editura Cartea Romaneasca, 

Bucurefti, 1991 ; edijia a Il-a, Editura Polirom, Ia§i, 1998 
Timp mort (scrieri), Editura Polirom, Ia§i, 1998 
Omohom. Ficfluni speculative , Editura Polirom, Ia§i, 2000 
Romania abpbild (scrieri), Editura Polirom, Ia§i, 2000 



http : //www. polirom.ro 

© 2001 by Editura POLIROM 

Editura POLIROM 

Ia§i, B-dul Copou nr. 4, P.O. BOX 266, 6600 

Bucure§ti, B-dul I.C. Bratianu nr. 6, et. 7 

Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale : 

POPESCU, CRISTIAN TUDOR 
Un cadavru umplut cu ziare (scrieri) I 
Cristian Tudor Popescu - Ia§i : Polirom, 2001 
168 p. ; 18 cm - (Ego). 

ISBN: 973-683-701-7 
821.135.1-92 
Printed in ROMANIA 



Cristian Tudor Popescu 



Un cadavru 
umplut cu ziare 



scrien 



POLIROM 
2001 



Inviat din carji 



„ Citeam la rastimpuri Black-House al lui Dickens, 
in franiuzeste, ma duceam priapizat la curvele din 
Rosetti, iar seara, cu amicul Argetoianu la cele din 
Regala (mai scumpe cu 3 lei decdt primele, luau o 
piesa). Cu asemenea activitaji luai repede primul meu 
sancru. A fast ingrozitor. Tot prepujul mi-a fast cre- 
nelat, urmele le port inca. Ma tratam empiric cu apa 
fiarta si xerofarm, dupa indicaiiile lui Argetoianu 
(doctor in materie) ; dar degeaba ! " 

Orice mare scriitor trebuie sa se fi gandit candva ce 
anume din opera lui va fi identificat in asemenea masura 
cu el insu§i, omul, incat sa-1 readuca viu in mintea 
cititorului la fiecare lectura sau rostire. Ca o formula 
magica. Dintr-un gigant ca Ion Barbu, de pilda, primele 
versuri care imi vin in minte sunt : „Ar trebui un cantec 
incapator precuml Fosnirea matasoasa a marilor cu 
sare". Dar ele nu mi-1 aduc in fata ochilor pe marele 
poet, nu il inviaza ; par emisia spontana a spajiului, 
a naturii, a marii inse§i. „In grupurile apeil Un joe 
secund, mai pur" nici atat - versurile acestea imi dau 
impresia a nu fi fost scrise niciodata de o mana ome- 
neasca, cu creionul sau stiloul pe hartie ; parca sunt de 
secole desenate in cristal lichid. Opera sta ca o placa de 
mormant peste faptura de carne §i oase, de limfa §i 
nervi a lui Ion Barbu. In schimb, fragmentul cu care am 
inceput, descoperit de domnul Sorin Popescu printre filele 
cu insemnari puse de matematicianul Dan Barbilian in 



6 Cristian Tudor Popescu 

numere vechi din Gazeta Matematica, na§te in mine 
imaginea vie, intr-o intensa pulsate luminoasa, a omului 
Ion Barbu. §i nu a unui Ion Barbu tanar, vivace, debor- 
dand de energie sexuala, ci a batranului cu mustata 
alba, bogata, purtand fularul petrecut cu ingrijire in 
jurul cravatei, atintind parca intr-o ninsoare fara sfar§it 
ochii sai mari, impaienjenni de o melancolie cruda, 
izvorand dintre nenumarate riduri §i pungi - un Tyran- 
nosaurus Rex al poeziei privindu-§i disparifia ca specie. 
Dupa ce am citit scrisorile lui Eminescu catre 
Veronica Micle s-a intamplat chiar mai mult : nu mai 
pot citi Luceafarul cu aceiasj ochi. Pana acum, rata- 
ceam prin poezia eminesciana ca printr-un imens palat 
parasit, singur, batand la u§i §i §tiind ca n-o sa-mi 
raspunda nimeni, {ipand din cand in cand doar ca sa 
aud ceva, ecoul propriului meu glas. „Nu risipi partea 
cea mai buna a vie{ii §i a inimei d-tale pentru un om 
care nu e vrednic sa-{i ridice praful urmelor si crede-ma 
o data in viafd cand ifi spun marele adevar, ca eel ce nu 
e in stare a se iubi pe sine, nu e-n stare a iubi pe 
nimenea. Va fi poate ca orice organism o jertfa a 
instinctelor sale fiziologice impreunate cu o idee fixa. 
Dar cand un asemenea om ca mine va cerceta cenusa 
din inima lui, va vedea ca nu exista inca nici o scdntee, 
ca totul e uscat si mort, ca n-are la ce trai, ca tdrdie in 
zadar o existenfa care nu-i place nici lui, nici altora. 
Nu cred nimic, nu sper nimic si mi-e moraliceste frig ca 
unui bdtrdn de 80 de ani" - ii scrie Eminescu amantei 
sale, Veronica Micle. Fragmentul acesta, de literatura 
care nu e literatura, mi-1 aduce pe Eminescu alaturi de 
cate ori ii citesc acum poezia. Nesfar§ita tristete a 
acestor cateva randuri umple de freamat salile palatului, 
aud cantari §i vad lumini de baluri, Eminescu insusj 
imi deschide toate u§ile, ma duce pe coridoare §i in 



Un cadavru umplut cu ziare 1 

incaperi ne§tiute. Nu-1 vad, dar il simt. Vocea lui rasuna 
in umbra falnicelor bolji : „Cobori in jos Luceafar 
bland...". 

Nu §tiu de ce, acel „Niciodata toamna nu fu mai 
frumoasal Sufletului nostru bucuros de moarte" ma 
atinge mai adanc dupa ce mi-am fixat in memorie ima- 
ginea lui Arghezi, in anii '50, in poarta Mar{i§orului, 
numarand cu degetul muiat in gura multele sute trimise 
in plic de la Scinteia, sub ochii §oferului care a§tepta 
bunul sfarsjt al operajiunii. 

Nu credeam ca mi se poate strange inima mai mult 
decat s-a strans in vreme ce citeam paginile lui Sabato 
despre sfarsjtul lui Che Guevara. Imaginea mainilor lui 
taiate §i batute in cuie pe u§a salii de clasa unde fusese 
executat mi-a adus lacrimi in ochi ca£iva ani mai tarziu, 
cand cumnata lui Petre Roman, Rodica Georgescu, imi 
povestea cum 1-a intalnit pe Guevara la Alger : „Era 
un barbat scund §i timid, cu ochii alba§tri §i mdinile 
umede...". Doamna Georgescu n-o sa inteleaga nici- 
odata de ce plangeam. 



Lunea curata 



„Draga mea mama, pentru ca e§ti buna §i blanda §i 
ai grija de mine, §i pentru ca te iubesc foarte mult, iji 
daruiesc de ziua ta un vibrator extra, cu par, cu vene §i 
cu cap gonflabil, §i i(i doresc multa fericire ! " Foarte 
curand a§a va arata scrisoarea de ziua mamei conceputa 
de un adolescent roman din mileniul III. Spre asta due 
secretiile colorate varsate peste populatia acestei tari de 
ecranele televizoarelor §i de paginile ziarelor. 

Ieri, cateva cotidiene de mare tiraj au publicat pe 
prima pagina fotografii color de la „primul show porno 
din Romania", desfasurat la Sexy-Club din Bucure§ti : 
felatje, cunilinc^ie, sex in toate pozijiile, contacte fier- 
binti intre doua lesbiene, vibratoare introduse in felurite 
orificii, transsexualul Vanessa. Totul pe scena, la 
vedere, live. Un singur cotidian dintre acestea, Jurnalul 
National, nu a facut din asta o tentativa murdara de 
cre§tere a tirajului, prezentand fotografii „decente" §i 
tratand gazetare§te cazul ; se reaminte§te astfel impli- 
carea in mai multe dosare penale, mu§amalizate, a 
patronului localului, Costel Constantin, celebra afacere 
a videocasetelor porno cu personalitatj, detinerea de 
arme de foe cu permis eliberat impotriva legii de MI, 
lovirea unui client etc. Sunt reproduse art. 201 Cod 
penal, referitor la pedepsele pentru perversiuni sexuale 
savarsjte in public, precum §i art. 321 Cod penal, care 
prevede pana la doi ani inchisoare pentru manifestari 
prin care se aduce atingere bunelor moravuri. La polul 



Un cadavru umplut cu ziare 9 

opus se situeaza Evenimentul Zilei, care promoveaza 
pur §i simplu „manifestarea" de la Sexy-Club, fara nici 
cea mai mica rezerva, prezentand publicului cititor 
fotografii limpezi in care se incolacesc craci, late, fese, 
vulve, limbi, penisuri de plastic in acjiune, sub titlul 
„Patronul de la Sexy-Club baga mare". A§a intelege 
directorul Evenimentului Zilei, in lipsa de alte mijloace, 
sa forfeze cre§terea tirajului. 

Faptul ca intr-un anume local deocheat a avut loc un 
„spectacol" care incalca flagrant Codul penal e o pro- 
blems pe care trebuie s-o solutioneze neintarziat polijia 
§i procuratura. Totu§i, exhibitiile dezgustatoare, pe viu, 
s-au petrecut intr-un spatm restrans, unde numai ona- 
ni§tii §i voyeuri§tii cu parale, care §i-au permis sa dea 
50.000 de lei la intrare §i 300.000 lei pe 50 de grame 
de whisky, au avut acces. Oamenii normali nu au fost 
silni sa vada a§a ceva. Evenimentul Zilei, in schimb, a 
multiplicat jegul sexual in circa o suta de mii de exem- 
plare. Ziarul a fost expus pe toate tarabele, fire§te, cu 
jumatatea de sus a primei pagini la vedere, izbind astfel 
privirile copiilor, adolescentdor, batranilor bolnavi, 
femeilor naucite de munca. El n-a fost a§ezat de tara- 
bagiu in zona revistelor porno in folie de plastic, unde 
ii e locul, ci laolalta cu celelalte cotidiene - la gandul 
ca Adevarul s-a atins ieri pe taraba de Evenimentul Zilei 
ma infior de scarba. Ma infior §i la gandul ca directorul 
Evenimentului Zilei §i sus-semnatul se cheama ca avem 
aceea§i meserie : ziarist. Faptul ca, §i pentru ca acolo 
figura cu onoare directorul Evenimentului Zilei, mi-am 
dat demisia in vara anului trecut din Clubul Roman 
de Presa, a carui reacjie deontologica fata de ce s-a 
intamplat o a§tept cu interes, nu rezolva mare lucru. 
Prin ce-a aparut ieri in „pupezele" slinoase ale presei 
romane§ti a fost lovita grav ideea de presa. „Cotidian 



10 Cristian Tudor Popescu 

de informatie", a§a scrie pe frontispiciul Evenimentului 
Zilei. Cu privire la ce informa numarul de ieri : cu 
privire la pozijii ale limbii in timpul cunilinctiei, la 
unghiurile de introducere a penisului de plastic ? 

Nu e destul deci ca agresiunile sexuale se inmultesc 
in mod inspaimantator pe tot teritoriul tarii, ca nu e zi 
de la Dumnezeu sa nu auzim §i sa nu citim despre copii 
violati §i uci§i, despre batrane violate §i ucise, despre 
groaznice violuri interfamiliale „ca la televizor". Nu e 
destul ca inversiunile §i perversiunile {asmesc pe ecrane 
din baloasele orificii digestive superioare ale indivizilor 
gen „Vacan{a mare", nu e destul ca de Ziua Femeii s-a 
umplut Bucure§tiul cu afi§ele spectacolului, de la Sala 
Palatului, „8 Martie - extaz", in care o femeie animal 
sexual i§i pipaie vulva privind lacom spre public - de 
asta s-a terminat cu congresele lui Ceau§escu in zisa 
Sala, ca sa punem de 8 Martie femeia-animala ? Trebuia 
ca §i presa cotidiana, j;inuta a se ocupa de informatie, 
opinie, ancheta in slujba cetajeanului, sa ajunga paraul 
de zoaie din spatele bordelului... 

Aceste obscenitati foto nu sunt un accident. Ele fac 
parte dintr-o campanie de manipulare de mari propor{ii 
in care Evenimentul Zilei e doar o piesa, iar sexul doar 
o modalitate de lucru. Nu intamplator, pe aceea§i 
pagina intai a Evenimentului Zilei sunt reproduse, sub 
titrajul uria§ „Fir scurt Iliescu-Kremlin" §i poza „edifi- 
catoare" la telefon a lui Iliescu, afirma{ii aiuritoare 
din saptamanalul Zavtra, un fel de Atac la persoana 
moscovit : ultranationalist, antisemit, antioccidental, 
antiamerican. Pe scurt, un gunoi. Ceea ce nu impiedica 
Evenimentul Zilei sa deghizeze par§iv in informajii 
respectivele ziceri. In finalul articolului din Eveni- 
mentul Zilei se cere nici mai mult, nici mai putin decat 
„o ancheta serioasa" care sa lamureasca „acuzatiile" 



Un cadavru umplut cu ziare 1 1 

din respectivul deseu de presa. Ce-ar fi daca s-ar cere 
atunci §i anchetarea serioasa a afirmajiei aparute in 
romanescul nostru Atac la persoana, cum ca directorul 
Evenimentului Zilei este evreu, anchetare care sa 
mearga dincolo de §lij, eventual ? 

Cele doua „teme" din pagina intai a Evenimentului 
Zilei arata directiile de manipulare : pe de o parte 
gogosi politice de bagat pe gatul electoratului, pe de 
alta „divertismentul" porcos, depasind orice limita, 
care vizeaza indobitocirea cetateanului, aducerea lui la 
stadiul de animal cu reflexe primare : sex, foame, frica. 
La radacina cuvantului „divertisment" sta diversiunea. 
In ultima instan{a, divertisment inseamna uitare. Proiec- 
tul din testele acestor manipulanti de presa ii inchipuie 
pe romani transformati intr-o colonie de §obolani sau 
de gandaci, traind in gunoaie, hranindu-se cu gunoaie, 
dar regulandu-se in nestire, de dimineata pana seara, 
cu ochii proptiti in gol si scuturati de convulsii. 

Oameni care inca mai sunt oameni imi amintesc ca 
ieri a fost prima zi din sfantul post al Pastelui. O zi in 
care, ca si in toate celelalte pana la patimile Mantui- 
torului, crestinul isi cura^a trupul si sufletul de murdaria 
lumii, ferindu-se de atingerile joase ale carnii. Ziua de 
13 martie 2000, inscrisa pe frontispiciul tuturor ziarelor 
de ieri, e numita, in traditia populara a romanilor 
crestini, cafi or mai fi ramas, Lunea curata... 



Nimic despre Zavtra 



Un patron din presa imi spunea anul trecut, la 
despar{ire, ca anul acesta va fi unul „porcesc". Fiecare 
zi nu face decat sa confirme acest termen, ba mai mult, 
e vorba de porci salbatici. Nu-{i ramane decat sa te 
intrebi cum va mirosi peisajul public reflectat in mass- 
-media romane§ti in preajma alegerilor, de vreme ce 
acum mocirla chifte§te pana la pervaz... 

De la inceputul acestui an, diversiunile §i inscenarile 
se tin lan{. Ceea ce uluie§te la toate aceste vodeviluri 
namoloase este dispretul absolut pentru populajia careia 
ii sunt adresate, privita ca o colonie de maimute. Saltim- 
bancii de serviciu, fie politicieni, fie ziari§ti nu par 
preocupati sa fie credibili : i§i debiteaza enormitatile 
cu ochii Jinta parca spre un observator nevazut, de la 
care a§teapta o nota pentru sarguinta. Regulile gaze- 
tariei §i dialogului public, logica, morala, bunul-sim{ 
sunt calcate in picioare cu o hotarare care emana 
nostalgie dupa buna §i sanatoasa lichidare fizica a 
opozantului, consacrata de Stalin. Talk show-urile in 
care anumitor invita{i pur §i simplu li se inchide gura 
de catre „moderator", fie prin zbieret direct, fie prin 
declan§area la comanda a aplaudacilor platiji sau a 
zdranganelilor unui taraf de interventie. Telejurnale cu 
§tiri bine cernute, trase de par pana la scalpare, cu 
comentatori „verificati" care-§i debiteaza „raspunsu- 
rile" la intrebari dinainte stabilite, puse de prezentatoare 
mai sfioase ca ni§te zambile. Ziare baltate care dau 



Un cadavru umplut cu ziare 13 

titluri in dementa, fara nici o sustinere in textele din 
propriile lor pagini de interior, care rastalmacesc pro- 
pozi{ii simple, cu subiect §i predicat, care trunchiaza 
documente oficiale pana unde le convine, care ataca in 
modul eel mai josnic §i mincinos publicatiile „neali- 
niate" §i pe redactorii acestora. 

Diversiunea Zavtra este un adevarat florilegiu de 
astfel de politicalosji. De la bun inceput, ziarul 
Adevarul a luat distan{a fata de aceasta absurditate, care 
nu face decat sa continue in mod creator oligofrenia 
„crizei Babiuc". Atitudinea noastra glaciala i-a deter- 
minat pe strigacii Cotroceniului, care fac majoritate azi 
in mass-media romane§ti, sa treaca la insulte §i insinuari 
jalnice la adresa ziarului §i conducerii sale. Acestea nu 
ne privesc numai pe noi, cei care facem ziarul. Cei 
jignifi sunt implicit cititorii Adevarului, primul ziar al 
tarii. lata de ce scriu aceste randuri, pe care le adresam 
cititorilor ziarului, nu strigacilor, cu care nu mai avem 
nici o speranja de comunicare simpla, darmite de con- 
fruntare civilizata. 

Ca macar una dintre toate propozitiile care s-au 
vehiculat in ultimele zile privind sistemele interguver- 
namentale de comunica{ie, telefoanele TO, firele ro§ii, 
albastre sau maro, nu §tiu ce acorduri §i protocoale, 
„Zavtra gate", „Eram dati la ru§i ! " etc. sa aiba un 
sens analitic, trebuie identificat un cadru logicopolitic 
cat de cat valid. Telefon ro§u, „linie fierbinte" intre 
Bucure§ti §i Moscova in 1993-1995? Ca sa ce? Ca sa 
vorbeasca Ion Iliescu cu Kremlinul la 2 noaptea, §i sa 
nu-i sune ocupat? §i sa spuna ce, acolo, la Kremlin? 
„Cine suntem §i ce vrem" - cum avea de gand in 
decembrie '89? Nu mai era nevoie. La Kremlin nu se 
mai afla Gorbaciov, ci Boris Eljin, al carui nume evita 
sa-1 pomeneasca domnii diversioni§ti, aflat atunci in 



14 Cristian Tudor Popescu 

plina putere. El §tia bine cine suntem §i ce vrem : nu 
dadea doi bani pe Romania §i facea asta pe fata - 
premierul Vacaroiu a fost tratat ca un milog cand a fost 
la Moscova dupa niscai gaz §i petrol ! Ru§ii ne-au taxat 
fara mila §i atunci, §i acum, luand valuta forte pe tot ce 
livrau Romaniei pe conducte. La ce bun linii operative 
de comunicare intre ministerele romane §i cele ruse§ti, 
de vreme ce toate pietele noastre de desfacere din Rusia 
au cazut - gigantul Comtim a dat faliment exact din 
aceasta cauza -, schimburile comerciale s-au redus la 
minimum, de cele culturale ce sa mai vorbim. In 1996, 
s-a comis de-a dreptul un afront diplomatic, redutabilul 
Evgheni Primakov, care fusese chemat la Bucure§ti ca 
sa semneze acordul bilateral romano-rus, fiind nevoit 
sa piece injurand, fara nici un acord. 

Deceniul trecut poate fi clasat printre cele mai reci 
din istoria relatiilor ruso-romane. Dimpotriva, incepand 
cu 1991-1992, Ion Iliescu s-a straduit din rasputeri sa 
fie luat in seama de Occident, §i in primul rand de 
Washington, aranjand sa se ciocneasca pe hoi cu George 
Bush, punandu-§i pe cap kipa evreiasca, la inaugurarea 
Muzeului Holocaustului, cand Elie Wiesel statea cu 
capul descoperit, acceptand, in lipsa unei vizite de stat, 
intalniri prin hoteluri cu Bill Clinton, o invitatie din 
partea unei gazete economice la Londra etc. Arata{i-mi 
un singur potentat care §i-a trimis odrasla la studii la 
Moscova, nu in Vest - de fapt, a§a procedau §i §tabii de 
pe vremea lui Ceau§escu. Pana §i coruptia, dezvoltata in 
timpul regimului Iliescu, contrabanda, ingineriile bancare 
au fost orientate spre Vest, nicidecum spre Est. Un prin- 
cipiu de investigate american, facut celebru de afacerea 
Watergate, spune : „Follow the money ! ". Or, conduc- 
ted de bani la care po{i sa-Ji deschizi tujuroiul comisio- 
nului nu vin nicidecum din Rusia, ci din Occident. 
Catre care Occident se indreapta §i interesele noii Rush. 



Un cadavru umplut cu ziare 15 

Apropiindu-ne de prezent, sa ne amintim pana unde 
1-a putut duce „complexul Vest" pe Ion Iliescu : anul 
trecut, cand s-a pus problema deplasarii trupelor ruse§ti 
in Iugoslavia, fostul pre§edinte a lansat, pe 25 mai 
1999, un apel grotesc : „Nu lasati ru§ii pe Dunare ! ", 
in Washington Post. 

„Eram dafi la ru§i ! " Hm. Daca e sa „pomenim" 
despre ce a dat Romania in ace§ti ani „la ru§i", mai 
exact Ucrainei, atunci e vorba despre stravechile teri- 
torii romane§ti ale Bucovinei de Nord §i Hertei, luate 
cu japca de sovietici §i abandonate de regimul 
Constantinescu prin tratatul cu care urma sa fim primiji 
in NATO §i n-am fost. Daca e sa pomenim de cea mai 
dezgustatoare atitudine de obedienfa fata de Uniunea 
Sovietica, ea apartine PNTCD §i s-a produs in timpul 
puciului de la Moscova din 1991, fiind trambitata de 
loan Lup la TVR §i de Corneliu Coposu, in aceea§i 
seara de luni §i in aceia§i termeni, la „Europa libera". 

Acestea sunt fapte §i logica. Ele nu ii pot opri pe 
strigacii Cotroceniului, care ii dau inainte ca narozii, 
cu Iliescu-KGB, in vreme ce KGB-ul, foarte bine repre- 
zentat de Vladimir Putin, colaboreaza strans cu Londra. 
Dar sunt de infeles §i strigacii ; cu ce sa dai in adversari, 
cand PIB-ul e jos, saracia mu§ca pana la os, strategia 
trimisa la Bruxelles nu e nicicum strategie, ci o aduna- 
tura de cifre despre viitor, care nu incalzesc pe nimeni, 
aide Marin Lu£u da cu subsemnatul prin aresturile 
poli{iei, iar Viorel Lis da cu case in tinerele sale 
secretare ? 

„Eram dati la rusi ! "... 

Pe de alia parte, e de in{eles §i zelul strigacilor : nu 
devotamentul fata de „Milica", pe care in particular il 
disprejuiesc, ii mana in lupta, ci concediile in Bahamas, 
sutele de mii de dolari care le intra in conturi din 



16 Cristian Tudor Popescu 

§antaje, trafic de influenza, evaziune fiscala, publicitate 
FPS §i cate §i mai cate. 

Ce are de facut ziarul Adevarul in toata aceasta 
mocirla in care e tot mai singur ? Nimic altceva decat 
sa ramana el insu§i §i sa creada cu tarie in cititorii sai. 
Ei vor intelege cu siguranta ca, daca Adevarul a sustinut 
cu darzenie debarcarea masonului mi§el §i in somn, 
V. Babiuc, asta nu inseamna nicidecum ca Adevarul e 
ziarul PD-ului. Ei vor intelege cu siguranta ca, daca 
Adevarul nu ia in seama diversiunea Zavtra, asta nu 
inseamna nicidecum ca e ziarul PDSR-ului. Cum au 
inteles, in 1996, cand Adevarul a sustinut alternanta la 
putere, ca ziarul n-ar putea deveni organul Cotrocenilor. 
§i tot ei, cititorii, care au mult mai mult bun-simt decat 
banuiesc guvernantii §i chiar noi, gazetarii, vor §ti ca 
nu suntem impotriva pre§edintelui Constantinescu, a 
liberalilor, a tarani§tilor §i a sustinatorilor lor decat 
atunci cand calca in picioare bunul-simt, logica §i, mai 
ales, democratia. 

Nu cred ca vreuna dintre diversiunile care nu vor 
inceta pana la alegeri va putea influenta decisiv optiunea 
populara : realitatea cruda i§i are locul de necucerit in 
mintea simplului cetatean. Ca e posibil ca nenorocirile 
Romaniei sa fie §i mai mari dupa aceste alegeri, tot ce 
se poate. Insa democratia, votul liber trebuie sa-§i spuna 
cuvantul. Doar daca personajul acela nevazut, la care 
se uita strigacii cand vorbesc, nu va decide ca, intrucat 
n-a mers cu zavtrele, trebuie scoase tancurile pentru 
salvarea democratiei... 



Telefonul negru cu vopseaua dusa 



Romania, „ insula de stabilitate" pe care incearca 
s-o comercializeze cat mai avantajos dnii Isarescu §i 
Roman la Bruxelles, se afla, de o buna bucata de vreme, 
intr-un razboi civil mediatic. Rotindu-§i turelele, tancu- 
rile presei trag salva dupa salva, intr-o incle§tare care 
spulbera regulile scrise §i nescrise ale acestei meserii. 
In mod clar, presa romana i§i pierde de la o zi la alta 
statutul de observator al convulsiilor societatii, deve- 
nind un provocator al acestor convulsii. Probabil ca la 
sfar§itul incaierarii electorale de anul acesta Presa va 
cobori in ochii cetajenilor, de pe onorantul loc 3 , dupa 
Biserica §i Armata, pe care se afla acum. La noianul de 
confuzii pe care le arunca asupra publicului noul 
scandal, al „firului ro§u", vreau sa lamuresc una. Un 
deputat PNJCD, presupus intelectual dupa ochelari, 
identifica marti seara, pe un post TV, diversiunea cu 
falsul. Daca bunul-simj nu funcjioneaza, o simpla cer- 
cetare de dicjionar poate fi binefacatoare : diversiunea 
nu exclude nicidecum realul, autenticul. Cand un cer- 
ceta§ arunca o piatra pentru ca inamicul sa traga in ea, 
deconspirandu-§i pozifia, sunetul diversionist al pietrei 
este real. Diversiune inseamna indreptarea manipulata 
a atentiei du§manului spre un obiectiv secundar pentru 
a-1 slabi in partea sa principals. In legatura cu afacerea 
„firului ro§u", ziarul Adevarul §i sus-semnatul au folosit 
de la bun inceput cuvantul „ diversiune", §i nicidecum 
cuvantul „fals". Faptul ca informatia continuta in 



18 Cristian Tudor Popescu 

„§tirea" din ordinara fijuica moscovita Zavtra incepe sa 
dovedeasca a avea un corespondent real in istoria poli- 
tics romaneasca din ultimul deceniu nu face decat sa 
contureze scheletul diversiunii. 

Obiecjia gazetareasca pe care am adus-o de la bun 
inceput preluarii §i multiplicarii unei „informatii" 
dintr-o revista extrem de dubioasa ca Zavtra nu avea 
obiect. Cei care au preluat-o §i dezvoltat-o in presa 
romaneasca e limpede acum ca §tiau foarte bine, din 
capul locului, lucruri pe care eu nu le cuno§team : 
existenfa unor discujii la nivel de CSAT in '93-'95, 
intenjia partii ruse de a instala o astfel de linie „ro§ie", 
semnarea unui protocol, fie el §i tehnic, luarea in consi- 
derare a acestei posibile intelegeri ca o conditie in 
cadrul acordului bilateral ruso-roman etc. A§a se 
explica promptitudinea cu care „au sarit la beregata" 
pe o baza aparent atat de precara : respectivii §tiau 
exact ce „preiau" §i ce urmeaza - era prima etapa a 
acestei diversiuni in trepte. Apoi, datele tinute la frigi- 
der de multa vreme §i pe care puterea actuala, in primul 
rand Cotroceniul, le cuno§teau eel putin din 1997, de la 
§edinta CSAT pe aceasta tema, au inceput sa fie lansate 
secvenjial. Evidenja punerii la cale explodeaza pur §i 
simplu prin aparijia a insu§i generalului Degeratu, fost 
§ef al Armatei Romane, actual consilier prezidenfial pe 
probleme de Aparare, imbrancit in scena, pe post de 
purtator de cuvant ( ! ) al subalternului sau Ion Sima, 
§eful STS, ca sa declare ca a dispus dezafectarea lega- 
turilor prin centrala guvernamentala cu Rusia taman pe 
20 martie a. a, in plina criza a „firului ro§u", nici o 
saptamana mai devreme sau mai tarziu ! Ultima noti- 
ficare catre MAE rus privind dorinta parjii romane de 
anulare a legaturilor telefonice data din septembrie 
1999. Potrivit acordului, trei luni mai tarziu, in absenja 



Un cadavru umplut cu ziare 19 

oricarui raspuns, rezilierea putea fi unilaterala. Deci, 
de la 1 ianuarie 2000, sa zicem, Cotroceniul putea 
decide in orice moment intreruperea acestor legaturi. 
A facut-o pe 20 martie... 

Reacjia PDSR §i cea a lui Ion Iliescu au fost necon- 
vingatoare, contradictorii, de natura sa dea na§tere la 
suspiciuni. Dupa ce 1-au luat pe nu in braje, iata ca 
Adrian Nastase cere scuze, cu sau fara „ghilimele", iar 
Ion Iliescu „descopera" ca proiectul de acord pentru 
„firul ro§u" era pretins de ru§i, fie §i semioficial, in 
acordul mare, bilateral. Cum se poate „uita" a§a ceva 
mie unul mi-e greu sa-mi inchipui, de§i exista un 
precedent celebru : cazul de amnezie al dlui Virgil 
Magureanu fata de colaborarea sa cu Securitatea. 

Dupa parerea mea, Ion Iliescu se eschiveaza inutil, 
abia acum punandu-te pe ganduri. Daca s-ar fi stabilit 
nu un fir, ci un paienjenis. rosu intre Moscova §i 
Bucure§ti, §i prin firele astea veneau investi{ii de mili- 
arde de dolari in Romania, se deschideau pentru noi 
piete de desfacere in Rusia, se marea volumul schim- 
burilor comerciale, ba se mai expediau §i ni§te filme de 
Nikita Mihalkov, atunci sanatate, bucurie, pace. Numai 
ca raceala Moscovei fata de Bucure§ti, ostilitatea §i 
chiar dispretul cu care ne trateaza Rusia de lunga vreme 
nu lasa loc pentru astfel de feerii §i lasa fara sens o 
initiativa rusa de montare a „firului ro§u", ea fiind mai 
plauzibila din partea conducerii romane. Nu m-ar mira 
deloc ca gen. Vasile Ionel, de pilda, sa fi avut niscai 
elanuri personale in aceasta privinta. Iar daca, totu§i, 
dorinta a fost de partea rusa §i dl. Iliescu a vrut sa nu-i 
refuze pe loc, ci prin amanari repetate, de ce n-a spus 
asta limpede de la inceputul scandalului? 

Probabil ca vom asista in urmatoarele zile la aprin- 
derea de noi „trepte" ale rachetei diversiunii. Acestea 



20 Cristian Tudor Popescu 

vor duce confruntarea intr-o zona pe cat de batucita, pe 
atat de neconvingatoare pentru marele public : trecutul 
comunisto-sovietic al lui Ion Iliescu. S-a mai incercat 
in 1990 §i 1992 erodarea mediatica a lui Iliescu prin 
campanii de tipul „Alungati lupii!", „ Iliescu FSN 
du-te inURSS ! ", „Iliescu-KGB", „Iliescu-Ceau§escu' : 
etc. Rezultatul? Iliescu a ca§tigat deta§at alegerile 
Cand a pierdut, in 1996 - ceea ce e un fel de-a spune 
intrucat n-a fost invins niciodata in lupta unu la unu : 
fara ajutorul decisiv al lui Roman, Constantinescu ar fi 
pierdut §i in turul doi -, a pierdut pe temele coruptjei 
din PDSR §i subdezvoltarii Jarii, nu ca s-ar fi revelat 
lumii profilul sau moscovit. lata unde sta diversiunea, 
care este §i o tampenie, cum spuneam, prin telefon, in 
emisiunea dlui Tuca. Nu §tiu cat a apropiat regimul 
Iliescu Romania de Rusia, dar de NATO, de UE, de 
Vest a indepartat-o prin intreaga politica interna. In 
vreme ce, in plan extern, intram in Consiliul Europei, 
semnam primii Parteneriatul pentru Pace cu NATO, 
depuneam documentele de asociere la UE, in plan 
intern reforma stagna, privatizarea unitatilor economice 
era reprezentata prin cupoanele de inaljat zmeul ale 
dlui Vacaroiu, spatnle comerciale in loc sa fie pri- 
vatizate erau finute la pastrare pentru speculanji, bancile 
ramaneau de stat, fiind de fapt proprietatea particulars 
a pre§edin{ilor lor, care finanjau contracte paguboase 
cu statul, pentru a se inchide ochii de catre BNR §i 
actualul premier la creditele uria§e acordate pe ochi 
frumo§i amicilor escroci, iar banii statului continuau sa 
curga in gaurile negre ale economiei. Regimul Iliescu o 
fi vrut, n-o fi vrut telefon ro§u cu Moscova, cert este 
ca n-a ridicat receptorul unui telefon ba§tina§, inalt, 
negru, metalic, cu disc §i cu vopseaua dusa, ca sa 



Un cadavru umplut cu ziare 21 

rosteasca raspicat catre intreaga Romanie : capitalism, 
concurenta, rentabilitate, piata, de catj bani, atata pe§te. 
In schimb, a folosit din greu tot felul de telefoane 
„scurte", ca sa negocieze §pagi la nivel inalt. Adica 
exact opera continuata creator de actuala putere. 

Acesta este terenul pe care trebuie sa se desfa- 
ioare batalia electorala : Romania, nu Rusia §i nici 
Occidentul. 



Monsieur Costea - un personaj literar 



Din misteriosul sau domiciliu parizian, dl. Adrian 
Costea inunda faxurile redactor din Romania, ince- 
pand de alaltaieri, cu un §uvoi de epistole in care i se 
fac avansuri lui Emil Constantinescu, se reaminte§te o 
intalnire intr-un cadru „discret §i de calitate", se vor- 
be§te de „climatul deosebit de prietenie §i sinceritate", 
mai sa crezi ca afacerea tine de 200-201 Cod penal. 
Maitre Costea practica apoi o vorbarie la limita delirului 
despre imagine, comunicare, media, album, Roumanie, 
Roumanie, Roumanie, intinsa pe zeci de pagini, §i hartia 
de fax costa. Se propune schimbarea mirobolanta din 
temelii a imaginii Romaniei, Constantinescu e sfatuit sa 
pozeze in salvatorul neamului. Ca sa va lamuriti, iata, 
stimati cititori, o fraza aldinata, deci o cugetare de 
mare importanta a lui monsieur Costea : „Car seules des 
images fortes peuvent donner naissance a une image 
forte". Adanc ! Ca sa nu mai vorbim de sigiliul, pece- 
tea, §tampiloiul pus proteza la semnatura, un soi de 
caligrama a barocului bolnav pe care scrie concentric : 
„Du president de la Republique de Roumanie * 
Ambassadeur at large * Conseiller extraordinaire * 
Affaires Economiques et Financieres Pole Etranger". 
In capul scrisorilor, personajul in§ira inca o data, cu o 
litera inflorita, toate titulaturile de mai sus, adaugand 
altele, compuse, evident, tot de el insu§i : „Ancien 
conseiller charge des affaires economiques internatio- 
nales de l'ancien president de la Republique de Roumanie 



Un cadavru umplut cu ziare 23 

Ion Iliescu", „Ancien mandataire negociateur du 
gouvernement roumain pour les affaires economiques, 
commerciales etc.". „Ancien mandataire negociateur 
du Ministere des Affaires Etrangeres pour le develop- 
pement et la promotion" etc. I{i vine sa continui, ca in 
Stanislaw Lem, „pimparimar plenipoten^iar, elector 
octomaciucar al Golcondei §i Brazelupei, baron 
Porcantroaca de Maispalaloleaca". Un fel de mare§al al 
nobilimii, din Ilf §i Petrov, care cerea bere peste rand 
recitandu-§i titlurile. 

Ca diagnostic, pare a fi vorba de un megaloman 
intoxicat cu vorbiturice, avand deci toate §ansele sa se 
injeleaga cu dl. Constantinescu. Inainte de a-1 com- 
patimi §i a-i recomanda sanatoriul de la Predeal, nu 
poti sa nu-ti aminte§ti faptul ca acestei creaturi textuale 
funambule§ti i-au intrat in mana milioane de dolari din 
banii statului roman. Este singurul lucru de care stilistul 
Costea uita sa pomeneasca : Unde sunt mangojii, 
paraii, fricul? Mai mult, zice, Romania ar mai avea 
sa-i dea ni§te bani, intrucat a pus de la el in album 114 
pagini §i 262 de fotografii, cu totul aproape doua chile 
peste cele 2,3 cat trebuia sa traga la cantar Eterna §i 
fascinanta... 

Inainte sa intre in UE sau NATO, Romania se 
cufunda in literatura, caci acest Costea e un personaj 
literar demn de escrocii lui Lesage, Mark Twain, 
Caragiale, Mazilu... Orice gazetar cu treaba din jara 
asta 1-ar fi dat afara din birou dupa cinci minute de 
gargara, in schimb, doi §efi de stat §i un ministru de 
Externe s-au batut pe burta cu excelenta sa Costea... 



Cat de bine §tia sa gre§easca 
Mihai Eminescu 



Nu era un elev stralucit. Nu avea in ochi scanteia 
rece a unui mic Gauss sau Euler. Repeta pe loc ce-i 
spuneam, cu un sarg care nu parea in legatura cu cat 
injelegea. Daca il rugam sa taca §i sa incerce sa asculte 
cu atenjie era mai rau, se bloca de tot. Ma obismuisem 
sa-i aud vocea, ca un ecou al vocii mele : oricare ar fi 
epsilon mai mare ca zero, epsilon mai mare ca zero, 
determinarea radacinilor ecuajiei de gradul trei, de 
gradul trei... 

Imi amintesc o Dacie gri cu doi brazi legati pe 
capota, un ins in trening negru alergand prin zapada §i 
imaginea genunchilor unei femei, intre cizme §i fusta. 
Asta priveam pe fereastra, fara sa vad, in vreme ce 
psalmodiam : fie o functie, definita pe multimea nume- 
relor reale, cu valori in intervalul inchis... Sau poate ca 
imaginile acelea sunt de altundeva §i de altcandva - 
amintiri false, lipite pe creier ca ni§te abjibilduri. Poate 
ca era vara tarziu §i tipa o pasare cand elevul meu 
papagal n-a mai inganat nici definita pe multimea 
numerelor reale, nici cu valori in intervalul inchis. 
A articulat cu o voce §tearsa, atona, parca nu era a lui : 
da ' de ce sa fie o funcfie, dom ' profesor ? N-ar putea 
sa nu fie ? 

Dacia gri s-a oprit pe zebra in scra§net de frane, 
omul in trening a stat din alergat cu ochii la cer, iar pe 



Un cadavru umplut cu ziare 25 

genunchii femeii au aparut picaturi prelinse de sange. 
Universul s-a spart in cioburi, ca o fereastra spulberata 
de rafala nefiin{ei. Iar glasul ingerului exterminator 
suna ca un ecou al unor vorbe niciodata rostite : n-ar 
putea sa nu fie, dom' profesor? 

Palatele de cristal ale analizei, ale geometriilor 
lobacevskiene, gaussiene, riemanniene, lemniscata lui 
Bernoulli, lunulele lui Hipocrat, cicloida, cardioida, 
faldul §i randunica lui Thorn, fractalii lui Mandelbrot - 
mormane de ruine sub un imens nor de praf . Intrebarea 
ie§ita din gura pu§tiului izbise fundamentele mate- 
maticii ca o racheta cu cap nuclear. Aici, in aceasta 
intrebare, zace cheia neintelegerii care face atatea 
generatii de elevi sa spuna cu mandrie scarbita : 
„Matematica nu mi-a placut niciodata". 

O reactie de cele mai multe ori justificata. Profesorul 
vine §i spune : azi vom invata despre teorema lui 
Lagrange. Urmeaza enunjul teoremei, un exemplu- 
-doua, ca sa se vada cum functioneaza, dupa care 
exercitii §i probleme. Matematica devine astfel un joe 
cu forme goale, cu reguli de limit minte, cu variabile 
mute, fara nici o legatura cu realul - un fel de rebus, un 
§ah, un icsuri-cerculete. Nici o clipa profesorul nu-§i 
pune problema justificarii ontologice, a motivelor 
pentru care noul obiect abstract, teorema lui Lagrange, 
trebuie adus pe lume - o lume §i a§a destul de aglo- 
merata. In mod instinctiv, omul standard mediu (OSM) 
tinde sa respinga constructiile abstracte care vin sa se 
adauge lumii existente. De ce sa mai fie o functie, 
cand, §i a§a, exista cuier, asfalt, tabla inmultirii, harji 
§i ciuperci umplute? De ce a decretat un ins, la un 
moment dat, ca sa fie o functie in loc sa se duca sa bea 
o bere? Macar sa fi supus la vot na§terea functiei... 



26 Cristian Tudor Popescu 

Legea conservarii cantita{ii de informatie. In Evul 
Mediu, ea se numea „briciul lui Occam" : folosind cat 
mai pufine lucruri trebuie explicate cat mai multe. Un 
concept care nu e perceput ca avand vreo legatura cu 
realitatea, care nu pare a reflecta nimic din lumea 
inconjuratoare, inseamna informatie adaugata. Intreg 
sistemul de referinta definit de experien{a existenjiala a 
OSM este pulverizat ; dupa „fie o functie", se deschide 
un taram cefos, cu cai migcatoare §i impalpabile, pe 
care nu le poti strabate decat cu ajutorul unor incom- 
prehensibile re{ete magice. Contactul cu matematica 
este definitiv ratat. 

Dar plasmuirile literaturii, teatrului, filmului? Ele 
de ce nu produc decat mult mai rar astfel de §ocuri 
negative OSM-ului? Potrivit clasicilor teoriei fictiunii, 
raspunsul tine mai degraba de dreptul comercial : intre 
producator §i consumator se incheie un contract de 
ficliune, care genereaza, la acesta din urma, o sus- 
pendare voluntara a incredulitaiii . Nu pretind ca asta e 
viata reala, spune in contract producatorul, dar, daca 
accepti conventia paginii scrise, a spatiului scenic sau a 
peliculei, s-ar putea sa obtii pana la urma un ecou 
emotionant al realului in sufletul tau, consumatorule. 
Cu aceasta speranta pleaca la drum receptorul de 
ficjiune, urmand sa fie sau nu dezamagit. Speranja 
aceasta nu este, de cele mai multe ori, asigurata in 
cazul predarii §tiim;elor exacte. 

Situa^ia e descrisa perfect intr-o judecata gre§ita a 
lui Eminescu : „ C-un cuvdnt, §tiin}ele de stat si cele 
juridice nu sunt, asemenea astronomiei, matematicei, 
mecanicei, stiinle absolute, ci istorice si cazuistice 
oarecum. Pentru o stare de lucruri data, ele au un 



Un cadavru umplut cu ziare 27 

sistem dot. De aceea, ele trebuiesc predate si invajate 
in mod genetic, ardtdndu-se cum o stare de lucruri s-au 
dezvoltat dintr-o alta si o teorie dintr-alta, ceea ce la 
astronomic de ex., arfi un lucru cu totul de prisos". 
Nu este adevarat : invatarea genetica, a§a cum o 
numeste Eminescu, e cat se poate de necesara §i in 
cazul matematicii, mecanicii, astronomiei. De pilda, 
pofi sa spui elevilor ca 4l este un numar national, sa-1 
define§ti prin faptul ca, spre deosebire de numerele 
rationale, nu exista doua numere intregi astfel incat 
raportul lor sa fie egal cu V2, ca, extragand efectiv 
radacina patrata din 2, rezulta 1,41... un §ir infinit de 
zecimale in care nici eel mai puternic computer nu 
poate gasi o regula de repetitie. Unii or sa Una minte 
toate astea, altii nu. Numarul irational pare o creatura 
nascuta din neant in mod expres pentru a chinui creierii 
unor elevi nevinovati. 

Dar daca incepi prin a spune cu totul altceva? §i 
anume : vechii matematicieni greci din §coala lui 
Pitagora creasera o geometrie care se imbina perfect cu 
§tiinta numerelor rationale, adica a numerelor care pot 
fi obtinute prin raportarea unui intreg la altul. Intr-o zi 
a venit un necunoscut §i le-a pus pitagoreicilor urma- 
toarea intrebare : cu cat este egala diagonala patratului 
avand latura egala cu 1 ? Aplicand chiar teorema ce-1 
va face celebru peste veacuri pe maestrul lor, discipolii 
au objinut un numar care ridicat la patrat trebuia sa fie 
egal cu 2. Acest numar nu putea fi gasit cu de-afurisenie 
printre rationale. Intreg edificiul de asemanari, seg- 
mente proportionate, egalitati, avand in centru teorema 
lui Pitagora, intreaga geometrie construita numai cu 
rigla §i compasul s-au facut tandari. Noul soi de numar 



28 Cristian Tudor Popescu 

a fost numit irafional, ceea ce nu inseamna nicidecum 
ca s-ar afla in afara ratiunii, ca nu ar fi produsul unui 
rafionament, a§a cum cred mai toti cei care i§i mai 
amintesc de el din liceu. Termenul latin utilizat este eel 
care in§ala : ratio inseamna §i ratiune - rationament, §i 
raport aritmetic. Ira{ional inseamna de neobfinut 
printr-un raport aritmetic. 

S-a pastrat pana in zilele noastre blestemul formulat 
de pitagoreici la adresa individului care pusese intre- 
barea. Departe de a-1 admira sau a-i multumi pentru 
pasul inainte in cunoa§tere, ei 1-au urat pentru ca a 
sfaramat seninatatea templului vechii geometrii. Mutatis 
mutandis, pitagoreicii aveau ceva din elevul meu care 
ma intreba plictisit ca un barbat de 43 de ani o fata de 
21 , gravida : nu s-ar putea sa nu fie ? 

lata de ce §i cum a aparut pe lume irationalul 4l . 
Parca a capatat carne §i viata acest numar ciudat, de el 
se prind acum idei sj trairi dintre cele mai reale §i 
omene§ti : buturuga mica rastoarna carul mare, dug- 
mania fata de eel ce spune adevarul, cine §tie mai mult 
nu e neaparat mai fericit, construcjiile mentale pot fi 
liniare §i armonioase, realitatea e intotdeauna stramba 
la un colt. . . In capul elevilor, numarul national a capa- 
tat o noima existentiala care va fi mult mai greu de 
uitat. Eminescu §tia sa gre§easca... 

Spre deosebire de natura, care „are oroare de vid", 
gandirea respinge na§terile nelegitime, reneaga bastarzii 
informationali. Pentru a capata drept de §edere in min- 
tea omului standard mediu, fiecare concept trebuie sa 
povesteasca de ce a trebuit sa se nasca. Altfel, de§i 
numele ii poate fi rostit de nenumarate ori, aceasta 
fiinta abstracta nu viaza. 



Un cadavru umplut cu ziare 29 

De ce ridica omul, instinctiv, aceasta bariera de 
control al na§terilor in lumea ideilor? Eu cred ca i§i 
razbuna astfel neputinfa congenitala de a da raspuns 
privitor la sine insusi intrebarii elevului meu care nu 
era Pitagora. 



Coiojii 



Rezervele de indignare ale sus-semnatului in ce 
prive§te nesimfirea, neobrazarea, nemernicia, disprejul 
fata de om al demnitarului roman sunt epuizate. §i cred 
ca toti simplii cetateni ai acestei Jari incearca acela§i 
sentiment de neputinta §i inutilitate : a le spune acestor 
ingi cat sunt de ticalosj e totuna cu a striga intr-o gura 
de canal. Nimic nu strabate prin obrazul lor la fel de 
gros ca matul. Decenfa, jena, bunul-simj;, solidaritatea 
umana e vadit ca n-au cum sa-i viziteze, de vreme ce 
creaturile acestea nu prea seamana a oameni. 

Nu ne mai ramane decat sa ne intrebam : cine sunt, 
de fapt, ei? De unde a aparut aceasta specie rece §i 
straina, in care nu se regase§te nimic din omenia roma- 
neasca, din grija saracului de a-i lasa o bucata din 
painea lui amara celui mai napastuit de soarta decat el ? 

Raspunsul nu poate fi gasit, cred, decat scormonind 
in zgura ultimei jumatati de veac. Nomenclaturistul 
roman al anilor '50, de§i §i-a fabricat rapid un instinct 
de casta, nu i§i afi§a privilegiile in fata lumii. Umbla 
imbracat cu costume de gata, prost croite, cu cama§a 
rasfranta peste rever, cu §apca in opt colturi, manca 
deseori la cantine muncitore§ti §i nu uita cu nici un 
prilej sa aminteasca de originea sa proletara. Volga 
neagra din care descindea, vila in care statea erau ale 
partidului-stat, care i le lua inapoi in clipa caderii in 
dizgratie. 



Un cadavru umplut cu ziare 31 

Magazinele cu circuit inchis erau la dos, nu la 
vedere. Mesajul de solidaritate austera cu clasa mun- 
citoare facea parte din instructs politica minimala a 
apparatcik-ului. 

In perioada de inceput a ceausjsmului, sfar§itul 
anilor '60 §i anii '70, apare nomenclaturistul cu eticheta 
nationalists, care i§i justifica traiul mai bun §i prin 
romanism : el nu mananca portocalele putrede §i lascive 
ale strainatatii, ci mere de Voine§ti, aduse la ladita de 
§ofer, bea vinuri adevarate de Cotnari §i Tarnave, nu 
whisky, poarta costume facute la Apaca pentru export, 
nu umbla cu Mercedesul, ci cu Dacie cu numar mic. In 
anii '80, perioada ceau§ismului tarziu, se ive§te un alt 
tip de nomenclaturist : are intre 30 §i 45 de ani, i se 
rupe de clasa muncitoare, nu tme sa se mai afi§eze 
de-ai no§tri, din popor, vrea bani, multi §i repede, 
vrea proprietati personale, in afara ma§inilor §i vilelor 
de serviciu, vrea produse Vest autentice, deplasari in 
strainatate pe diurne grase, vrea ca nevasta-sa sa-§i 
poata etala rochiile §i blanurile fara teama ca il rade 
coana Leana. Sub presiunea de culise a noii hoarde de 
animale politice, este dat peste cap §i i se face de 
petrecanie cuplului Ceau§escu. Revolufia a fost posibila 
in Romania nu pentru ca au ie§it ni§te amarafi in strada 
cu mainile goale strigand „Jos Ceau§escu ! ", ci deoa- 
rece „coiotii tineri" nascu^i in vizuinele comunismului 
nu mai rabdau sa fie pocniti peste bot de „al batran" 
cand voiau sa mu§te din prada. Nu degeaba sunt atajia 
„revolutionari" scutiji de impozite printre parlamentari. 
In decembrie '89, nu s-a petrecut o explozie morala, pe 
creasta careia sa se fi aflat veterani ai luptei deschise cu 
comunismul, n-a fost victorie a binelui asupra raului, 
ci o infrangere a raului in fata raului. Noua rasa de 



32 Cristian Tudor Popescu 

nomenclaturi§ti este mo§tenirea cea mai grea pe care 
ne-a lasat-o Ceau§escu. 

De 10 ani incoace, coiotii acum cu blana sura se 
travestesc in feseni§ti, tarani§ti, pedeseri§ti, liberali, 
pedi§ti, peremi§ti, aperi§ti etc., toate ma§ti de plastic 
sub care se ghice§te acela§i bot cu coltii ranjiji. De 10 
ani incoace i§i etaleaza satisfacuti limuzinele, giro- 
farurile, bodigarzii, costumele Armani, vilele cu 17 
camere, i§i plimba prin strainatatj, pe banul public, 
ignoranta §i lacomia, i§i acorda salarii, privilegii, 
scutiri dupa plac. 

Unanimitatea din parlament la votul pentru marirea 
lefurilor vade§te solidaritatea subterana de specie intre 
coioti. Adversitatea politica e pentru uzul norodului, in 
fapt, ei sunt buni amici de vanatoare, de cocteiluri §i 
receptii, cand se intalnesc pe la Strasbourg, Londra sau 
Honolulu pun tara la cale cu placere la un coniac fin, 
taranist cu pedeserist, liberal cu pedist. Ace§ti tarabagii 
ai propriei funcjii, dupa ce au maimutarit comunis- 
mul, maimutaresc §i capitalismul : se autoscutesc de 
impozite pe banii pe care ii scot inchiriind Casa 
Poporului pentru nun{i, botezuri, filmari. Adica daca 
un nenorocit de proprietar de apartament ceau§ist la 
bloc vrea sa inchirieze o camera unui student, trebuie 
sa plateasca impozit, ca-1 toarna vecinul la circa finan- 
ciara, iar domnii parlamentari, care au in administrare 
Casa Poporului, ridicata cu sudoarea §i sangele a 
milioane de romani, nu platesc nimic, nici macar nu se 
mai incurca cu ree§alonari tip Remes. sau Smaranda 
Dobrescu. Trebuie sugerat escrocilor din Romania sa 
nu-§i mai bata capul imegistrandu-§i firmele in insulele 
Cayman sau Bahamas, au un paradis fiscal colea, in 
Casa Poporului. 



Un cadavru umplut cu ziare 33 

In felul acesta, nu se poate merge spre capitalism §i 
economie de piata, ci spre asedierea Palatului 
parlamentului de masele revoltate. 

De fapt, aici e problema. Ace§ti nebuni fatarnici, 
descri§i perfect de geniul lui Teodor Mazilu, nutresc un 
profund sentiment al impunitatii. Nici macar ultimele 
mineriade nu le-au putut clatina siguranta in mar§avie. 
Ei sunt convingi, ei §tiu ca Revolutia din '89 a fost 
posibila pentru ca ei au vrut-o, drept care sunt siguri ca 
alta revolu^ie nu va mai fi o suta de ani de-acum inainte, 
cum n-a fost nici o suta de ani inapoi. Cata vreme vor 
fi ei deasupra, o miasma grea, care ve§teje§te totul, va 
apasa aceasta tara. 

Coruptie? Exista §i in Vest, ba chiar pana la cele 
mai inalte niveluri. Demagogie? Cat cuprinde. Impos- 
tura politica? A§ijderea. Care este totusj deosebirea, 
fundamentals, care face ca in Romania lucrurile sa 
mearga infinit mai prost decat in Occident? Tocmai 
atmosfera. Dincolo de accidentele oricat de mari, 
atmosfera generala intr-o tara civilizata este morala. 
Acolo, un neamj, sa zicem, daca este competent, har- 
nic, cinstit, este recompensat pe masura, are asigurat 
eel pufin un trai decent, chiar daca Helmut Kohl a 
umblat cu bani electorali murdari. In Romania, un om 
competent, harnic, cinstit ajunge, precum cercetatorii 
no§tri, sa cer§easca azil pe la porjile ambasadelor, fie §i 
in Africa. Modelul de reu§ita in societatea romaneasca 
actuala este bazat exclusiv pe cinism, hotie, minciuna, 
lipsa de scrupule, perfidie. Ceilalti sunt pro§ti, sunt 
handicapati--- 

§i mai e ceva. S-a instituit §i se repeta cu obstinatie 
„parerea" ca totul trebuie facut pe bani, ca nimic nu 
merge altfel §i ca se poate ridica o tara pe baza de lupta 
crancena, „capitalista", intre rechini. In Japonia de 



34 Cristian Tudor Popescu 

dupa catastrofa din razboiul al doilea mondial, vreme 
de ani de zile a fost interzis sa se construiasca vile. §efi 
de mari corporatii traiau in case simple, cu u§i de hartie 
§i rogojini pe jos. Ridicarea fabuloasa a Japoniei a fost 
posibila doar intr-o atmosfera, intr-un spirit de auste- 
ritate cu adevarat general, care a insufletit totul. Sa ne 
amintim de chibuturile Israelului, de baracile in care 
israelienii au locuit cu totii, pana cand au construit pe 
nisipul de§ertului autostrazile tarii lor. Sa ne amintim 
de marii moguli ai inceputurilor capitalismului ameri- 
can : cei mai mulji, oameni rezervaji, chibzuifi, educati 
in spiritul muncii §i lipsei de ostentatie al religiei 
protestante, oameni care nu s-au repezit sa-§i cumpere 
doua-trei Chryslere galbene indata ce au facut primul 
milion de dolari. In urma lor n-au ramas vile §i ma§ini, 
ci Rockefeller Center - sufletul §i mintea acelor capi- 
tali§ti „feroce" ascundeau mult mai multa substanta 
umana decat tigvele seci, goale de gand nobil §i simjire, 
ale ale§ilor no§tri pe care ne pregatim sa-i reconfirmam 
pe funcfii dupa rotirea de cadre din toamna... 



Spre Vest, in scaunul cu rotile 



Cu o vioiciune care sfideaza timpul, dl. Iliescu face 
periodic pasiuni pentru diverse top modele, din nefe- 
ricire economice, in general dupa ce acestea incaruntesc 
sj dau in celulita. In primii sai ani de domnie era mort 
dupa Anita Ekberg - modelul suedez. Ne capiase pe 
toti cu exemplul asta, chiar daca Anita era acum batrana 
sj monstruos de grasa, dar ce conteaza, daca dragostea 
e mare - statul paternalist suedez, cu social-democratii 
la putere decenii de-a randul, cu fiscalitatea sa uci- 
gatoare, (inand in mana toate serviciile publice §i 
umflandu-le pana la refuz cu personal ca sa ramana 
§omajul mic, tocmai i§i dadea ob§tescul sfar§it in anii 
'90. Astazi, simjind probabil nevoia de stimulente mai 
tari, exotice, dl. Iliescu i§i indreapta privirile spre 
Extremul Orient. Modelele la care ar trebui sa luam 
aminte sunt „tigrii asiatici", cu motorul economic zonal 
Japonia. „Trebuie sa se produca §i la noi ce s-a produs 
in Asia", zice pre§edintele PDSR marji, la un seminar 
cu titlul hamletian^4// sau a nufi investitor in Romania, 
facandu-te sa-Ji scuipi in san, deoarece, intre altele, in 
Asia s-a produs nu demult un cutremur financiar care a 
zguduit intreaga lume. Ca §i in cazul suedez, avem de-a 
face cu o dragoste tarzie, chiar necrofila, a dlui pre§e- 
dinte. „Tigrii" asiatici, in cap cu Coreea de Sud, s-au 
sufocat in propriul lor sistem. Statul omniprezent in 
economia japoneza, corporatismul „familist" al nipo- 
nilor, a intrat demult in agonie. Acolo are loc acum 



36 Cristian Tudor Popescu 

un accentuat proces de liberalizare, de racordare la 
supermodelul american. Iar „tigrii" fac eforturi extra- 
ordinare pentru a-§i retalia sistemele de producjie, 
amendand masiv tocmai modelul de cre§tere econo- 
mics bazat pe dictatura in plan politic, care i-a facut 
celebri. Globalizarea economics, sub semnul liberei 
concurente §i dinamismului impus de America, face sa 
crape §i cele mai solide structuri cu caracter paternalist, 
dupa care nostalgizeaza, de fapt, dl. Iliescu. 

Daca pre§edintele PDSR mai zice ceva de economic 
prim-vicele, dl. Adrian Nastase, are cu totul alte pre- 
ocupari. D-sa se vede spionat de SRI la Constanta. 
Spionaj facut, care va sa zica, pe fata, intrucat res- 
pectivii agenti au supravegheat activitatile PDSR in 
zona fara sa se ascunda, dl. Nastase §tie §i cum il 
cheama pe colonel. Ce-o fi fost de spionat la o lansare 
de candidat pedeserist pentru primarie, iarasj, doar dl. 
Nastase §tie, noi doar banuim : puterea vrea sa afle 
metoda secreta prin care PDSR aduna procente facand 
prostie dupa prostie. Oricum, ce-a realizat sigur 
dl. Nastase prin aceasta declaratie balcista, oarecum 
neobi§nuita pentru el, este impingerea nejustificata a 
Serviciului Roman de Informatii in circul politic, cu 
efecte negative in plan extern : ce zic investitorii, aia 
pe care ii indeamna dl. Iliescu sa vina fara grija in 
Romania, auzind ca un lider marcant al opozitiei se 
declara urmarit de serviciul secret ? Ca §i cum ar mai 
fi avut de bifat ceva in agenda electorala, dl. Nastase 
s-a repezit §i la SIE, afirmand, cu aceea§i lejeritate 
surprinzatoare, pe baza unei informatii din publicafia 
Alerta ( ? ) , ca generalul Pacepa a fost reactivat in cadrul 
SIE. Cu grad, cu stat de plata, cu nume conspirativ, 
poate ca semneaza §i fluturas, la salariu. Deci, dupa 
Zavtra puterii, iata ca opozitia recurge §i ea la Alerta, 



Un cadavru umplut cu ziare 37 

calcand rafiunea in picioare : ca Pacepa o avea legaturi 
cu anumiji ofiteri din SIE, tot ce se poate, dar ce sens 
are sa reactivezi cu acte un om de 72 de ani, care 
oricum se considers mult prea „mare" pentru a se 
cobori la a§a ceva ? 

Ce dovedesc toate acestea? Nimic mai grav decat 
ca, la fel ca actuala putere, PDSR nu este in stare sa 
propuna nimic viabil in plan economic, singurul care 
conteaza pentru populate. Daca tot mai des pomenitul 
viitor prim-ministru intr-un cabinet PDSR, dl. Adrian 
Nastase, considera ca, de la inallimea procentelor 
PDSR din sondaje, poate servi populatiei bancuri elec- 
torale cu spioni, e limpede cum va merge economia 
intr-un astfel de guvern. De fapt, de ea o sa se ocupe 
probabil dl. Florin Georgescu, care ne anunta, la acela§i 
seminar la care s-a pronunjat §i dl. Iliescu, ca trebuie 
sa creasca rolul statului in economic Adica sa li se dea 
o paine mai alba de mancat cohortelor de funcjionari §i 
demnitari corupti pana in maduva care inseamna in 
clipa de fata „stat". 

Steril ca gandire economics, PDSR se angajeaza cu 
placere in falsa disputa „ Romania - spre Est sau spre 
Vest? " deschisa de actuala putere. La acuzatia implicita 
din afacerea „firul ro§u" - Iliescu va vinde Romania 
ru§ilor -, pedeseri§tii raspund cu „tradatorul Pacepa 
reactivat", care Pacepa, intamplator, §ade in America. 
Ambele sunt ni§te forfoteli fara rost. Purtatorul de 
cuvant al NATO, Jamie Shea, care numai binevoitor nu 
poate fi socotit, a declarat limpede ca, §i in ipoteza ca 
la putere vor veni in toamna PDSR §i Iliescu, n-are nici 
o indoiala ca Romania tot spre NATO §i spre Vest se 
indreapta. Occidentalii au hotarat sa ne ia cu ei §i 
chiori, §i saraci, §i murdari, §i cu stea ro§ie, acum 



38 Cristian Tudor Popescu 

rozalie, in frunte. Pentru asta, Constantinescu nueo 
garanjie, iar Iliescu nu e un obstacol. 

Cum la fel de falsa este contrapunerea stanga - 
dreapta. Vezi Doamne, actuala putere e de dreapta §i 
PDSR de stanga, de unde §i „pericolul venirii stangii la 
putere". Care stanga? Daca ar fi fost cu adevarat de 
stanga, parlamentarii PDSR nu s>ar fi votat in dispre{ul 
„celor muffi", pe care ii invoca mereu dl. Iliescu, 
marirea salariilor. Ei se opun unui Buget pe care il 
declara indreptat impotriva necesitatilor vitale ale 
omului de rand §i, pe de alia parte, i§i voteaza umflarea 
salariilor „din neatenjie", cum zice dl. Iliescu. 

Iar dincolo, care dreapta ? De trei ani de zile asistam 
la o reforma a§a de capitalists in Romania ca §i PCR, 
cu Ceau§escu in frunte, daca se menjinea la putere pana 
azi, ar fi putut s-o faca. 

Dupa zece ani, avem din nou o campanie electorala 
plina de baloane pestrije §i hartii de inaltat zmeul. 
Oricine s-ar alege la toamna, tot spre Europa ne vom 
duce, nu spre tundra. Dar mi-e teama ca, tot indiferent 
de rezultatul alegerilor, vom face drumul spre Vest 
zbierand §i dand din maini intr-un scaun cu rotile ridicat 
cu macaraua... 



Urechile, zambetul, ciocul... 



Intr-unul dintre discursurile sale istorice (de fapt 
acela§i) din ultima vreme, pe care pare dispus sa le 
recite cu acelea§i modulatii dramatice in glas §i unei 
haite de caini comunitari care-1 privesc cu ochii lor 
inteligen{i, pre§edintele Constantinescu se vaieta ca 
liderii de opinie §i presa neaservita Cotroceniului 
„ne-au impus toate temele de discutie in ace§ti ani". 
Domnul pre§edinte se sim{ea frustrat §i revoltat. Cum 
ar trebui sa ma simt eu acum ca gazetar independent, 
con§tient ca trebuie sa vorbim in paginile ziarului 
Adevarul, neaservit nimanui, de probleme care-i ard la 
ficati pe oameni - gazul se scumpegte in cateva zile, 
curentul in cateva saptamani, mancarea \{i sta in gat 
cand te gande§ti cat costa -, cat de frustrat ar trebui sa 
ma simt de faptul ca sunt obligat sa scriu despre „filiera 
franceza" dupa ce am fost obligat sa scriu despre „firul 
ro§u" ? Ce treaba are simplul cetacean, apasat de grijile 
napraznice ale fiecarei zile, cu aceasta noua incalceala 
viermanoasa de fire de felurite culori? 

Problema e ca are. Cei 10 ani de tranzuje roma- 
neasca m-au invajat ca, indata ce apare o noua panama, 
oricat de incurcata, trebuie sa te uiti dupa un singur 
lucru, pe care il vei gasi cu siguranfa : dijmuirea, 
greblarea, sifonarea de bani publici. Aceasta este 
activitatea economico-financiara cea mai infloritoare in 
ace§ti ani, indiferent de regim, prilejuind cele mai spec- 
taculoase desfa§urari de inteligenja carpato-danubiana. 



40 Cristian Tudor Popescu 

Prin urmare, dincolo de toate aspectele etranjere, exotice, 
de roman foileton ale „afacerii Costea", sa fie limpede 
un lucru de la bun inceput : nu e vorba de spalare de 
bani din Bahamas, Insulele Virgine sau Guatemala, nici 
macar de bani proveniti dintr-un trafic cinstit cu arme, 
droguri sau carne vie, e vorba pur §i simplu de banul 
innegrit de trecerea prin palmele romanilor de rand §i 
care, bine spalat, s-a transformat in dolari §i franci 
francezi pentru uzul persoanelor „subtiri". 

Fotografia cazului Costea, a§a cum rezulta din 
cererea de comisie rogatorie a Justi{iei franceze, este 
alb-negru §i cat se poate de clara : semnele tipice 
ale escrocheriei financiare se ijesc la tot pasul. 
Acest Costea a infiin{at ni§te societati-fantoma, GSE, 
Comexrom, Concorde Edition, Brocard Washington, 
unde le-a pus directoare „de paie" (dupa propria lor 
declaratie, facuta autoritatilor franceze) pe sojia sa, 
Valentina Costea, §i pe o arnica, Monique Holtmann. 
Aceste societal nu faceau decat sa mi§te bani veniji din 
Romania, mai exact de la Bancorex, banca aflata, potri- 
vit documentului francez, „la originea integralitatii 
varsamintelor care fac obiectul cercetarii". Varsamin- 
tele erau justificate de diverse tranzacjii, ce dovedesc 
multitudinea modurilor in care dl. Costea sim{ea nevoia 
sa faca, vorba dlui Iliescu, „ceva pentru Romania" : 
editarea albumului Eterna §i fascinanta Romdnie, livrari 
de sute de mii de tone de motorina, editarea unei carji 
despre bisericile din Romania, a unei carti pentru 
copii... Albumul in cauza, de pilda - un exemplar zace 
acoperit de praf §i in biroul meu -, e un lucru categoric 
aspectuos, care poate fi facut oricand cadou unui oficial 
strain. Problema e ca tirajul din contract e de 97.000 de 
exemplare §i n-au fost livrate decat 10.000 de exemplare 
in 1998, daca au fost livrate §i alea toate. Unde sunt 



Un cadavru umplut cu ziare 41 

restul de bani, pana la incident sumei de aproape 
6 milioane $? Nici contractul semnat la 2 februarie 
1992 cu Ministerul Agriculturii din Romania n-a fost 
executat decat in propose de 40% din cele 600.000 
tone motorina prevazute. In plus, autoritajile franceze 
considera pe buna dreptate dubioase volumele uria§e 
de livrari comparativ cu anvergura financiara mai mult 
decat modesta a firmelor lui Costea, preturile anormal 
de mici (50 $, cat aud ca ar fi costat un exemplar din 
megaalbumul Eterna §i..., e ridicol ! ), platile de mili- 
oane de dolari prin viramente in loc de credit docu- 
mentar etc. §i afirma ca au toate motivele sa se indoiasca 
de realitatea economico-financiara a acestor tranzactii. 

Fraza-cheie, dupa parerea mea, a documentului fran- 
cez este : „Din analiza migcarilor de fonduri bane§ti 
constatate pe conturi bancare ale societajilor con- 
duse de fapt de Costea a rezultat ca aceste conturi 
aprovizionau contul personal deschis la Credit 
Lyonnais la 3 mai 1995 pe numele sojilor Costea, 
care servea apoi la finanjarea cheltuielilor personale 
ale cuplului". Limpede ! Dupa care, tot francezii indica 
precis ce mai e de anchetat : „Evaluarea prejudiciului 
care a fost eventual suportat de catre Bancorex, rezul- 
tand din diferenta dintre sumele varsate societatilor GSE 
§i Comexrom §i sumele rambursate de catre societatile 
Star Trade Invest §i Romcereal, fundatiile Edelweiss §i 
Steaua Speranjei §i de catre guvernul roman". 

Toate aceste afaceri, albumul, Steaua Speranjei, 
Edelweiss, Star Trade, Agroholding etc., erau cunos- 
cute §i anchetate de cajiva ani de autoritatile romane. 
Pentru ele a fost chemat la Parchet, arestat §i eliberat 
de nenumarate ori Razvan Teme§an, ex-pre§edintele 
Bancorex, au fost rostite numele lui Hrebenciuc, 
Unghianu, Fruntelata §i altora {inand de puterea de 



42 Cristian Tudor Popescu 

dinainte de '96, dar niciodata ancheta nu s-a dus spre 
numitorul comun firesc al tuturor acestor cazuri, adica 
Adrian Costea, men^ionat de Justijia lui Constantinescu 
ca „persoana neidentificata" ! 

De ce aceasta tacere in jurul numelui lui Costea ? 
Acest ins uns cu toate alifiile de dinainte §i de dupa '89 
(a ajuns in Franja in 1980), personaj mai mult decat 
dubios, dupa ce a fost implicat pana la varf in afacerile 
politico-financiare ale PDSR, este „recuperat" in forja 
de pre§edintele Constantinescu, care, in 5 mai 1999, ii 
da o scrisoare de recomandare beton pentru a negocia 
in numele sau cu orice lider politic implicat in planul 
de reconstructie a Iugoslaviei ! Mai mult, acest mandat 
prezidenjial este reinnoit in 13 martie a.c. cu cuvintele : 
„Va confirm prin prezenta prelungirea pana la 30 nov. 
2000 a misiunii dvs., conform cu mandatul din 5 mai 
1999". Adica ce-ar fi fost {unit sa faca in continuare 
Costea, sa bage Romania in planul de reconstructie a 
Iugoslaviei, cand romanii au probleme la trecerea 
granijei in Iugoslavia §i situajia de acolo e tot mai 
tensionata? Absurd. De altfel, Presedintja nici nu mai 
incearca sa susiina a§a ceva, preferand sa se auto- 
contrazica intr-un comunicat difuzat ieri : „Constatand 
ca tirajul albumului realizat la comanda guvernului 
Vacaroiu in anii 1995-1996 nu fusese difuzat integral, 
s-a impus prelungirea acestui mandat...". Pai, ori 
Iugoslavia, ori albumul, die Constantinescu ! 

De fapt, nici una, nici alta. Aide Costea a avut pur 
§i simplu nevoie in to{i ace§ti ani de o imputernicire la 
eel mai inalt nivel din Romania pentru a deschide u§i 
prin strainatate ca sa-§i aranjeze „ingineriile". Dupa 
PDSR, Iliescu, Mele§canu, iata ca a ob{inut-o, ba chiar 
cu asupra de masura, §i de la Constantinescu. Justi- 
ficarea Cotroceniului, difuzata tot ieri, e penibila : dupa 



Un cadavru umplut cu ziare 43 

ce se dovede§te ca procurorul general Mircea Criste 
facuse cerere de comisie rogatorie omologului francez 
in 27 ianuarie 2000, referindu-se la afacerea Albumul §i 
numindu-i pe Costea Adrian §i Valentina ca subiecte de 
ancheta, in vreme ce Ministerul Justijiei ii recomanda 
drept curati nufar acelora§i francezi, dl. pregedinte ii 
prelunge§te mandatul de „bune oficii" lui Costea pe 13 
martie, dupa care acum vorbe§te de „prezumtia de 
nevinovatie de care trebuie sa beneficieze orice ceta- 
cean". Prezunnie de nevinovatie... Adica Serviciul de 
Informal Externe al tarii, platit din banul public, n-o 
fi fost in stare sa-1 informeze pana acum pe pre§edinte 
ce-i cu Costea, pe care il §tie in mod sigur ca pe un cal 
breaz, §i ce placinta exploziva se coace in Franfa ! 

Pre§edintele Constantinescu nu este contestat numai 
de opozi{ie §i presa cartitoare. Chiar in tabara sa exista 
oameni care s-au indoit §i se indoiesc de hotararea 
acestuia de a lupta impotriva vechilor structuri, de anti- 
comunismul §i antikaghebismul sau sforaitor, oameni 
care, in ciuda mascaradei anticoruptie, il acuza de pact 
cu rejelele mafiote securisto-comuniste. Afacerea Costea 
nu vine decat sa parafeze aceasta sentinta. Regimul 
Constantinescu nu a dorit, de fapt, s-o rupa net cu 
trecutul. A vrut doar sa se a§eze langa robinetele de 
unde curg banii, pastrand structurile „ operative" §i 
inlocuind doar capii mafiotj cu „ai no§tri". Va mai 
amintiji de afacerea Tigareta, acel „ flagrant minujios 
organizat" definit de dl. pre§edintele ? Intreaga struc- 
tura de contrabands de pe Otopeni militar fusese 
preluata de regimul Constantinescu de la regimul 
Iliescu, care o preluase la randul sau de la regimul 
Ceau§escu. Amintiti-va de ambasadorul actual al 
Romaniei la Washington, Mircea Geoana, baiat simpatic 
sub Ceau§escu, sub Iliescu §i de-a dreptul fermecator 



44 Cristian Tudor Popescu 

sub Constantinescu. Amintiti-va de fostul zbir al 
organizatiei de partid de la teatrul de papu§i din Targu 
Mure§, dna Smaranda Enache, banuita de colaborare 
cu Securitatea §i trimisa, in disprejul Comisiei parla- 
mentare de politica externa §i al SRI, care i-au semnalat 
activitatile antiromane§ti, de dl. pre§edinte insu§i, 
ambasadoare inFinlanda. Amintiti-va, in fine, de „lovi- 
tura de star" din '97 de la zisa Bancorex, comandata de 
Constantinescu, prin care o echipa de securi§ti cu vechi 
state de serviciu a fost inlocuita cu alta, cu state tot atat 
de vechi in viesparul numit BRCE. A fost izgonit 
Teme§an, a venit Maimut-.. 

Alegerile din toamna capata astfel un aer u§or 
sinistru, ca acel joe de tarot fatal in care, orice carte ai 
intoarce, e tot harca cu coasa. Fie ca vom vota urechile, 
fie zambetul, fie ciocul, votam, de fapt, aceea§i ecto- 
plasma ro§u-albastruie care stapane§te Romania nu de 
zece ani, ci de o jumatate de veac. . . 



Un om §i doua manechine 



Ceea ce impresioneaza la autenticii daramatori ai 
comunismului est-european este omenescul lor profund. 
Papa loan Paul al II-lea sau Adam Michnik, pe care am 
avut ocazia sa-i vad mai de aproape, nu sunt nici anti- 
comuni§ti cu lozinci, nici apostoli ai capitalismului. 
Devastatoarea lor arma impotriva inumanitatji comu- 
niste a fost umanismul, injelegerea adanca a naturii 
umane. Vaclav Havel, a§a cum 1-am putut vedea in 
scurta emisiune a Pro TV de duminica seara, este frate 
bun cu cei doi polonezi. „Sunt impotriva oricarui dog- 
matism, a oricarui fundamentalism, atat liberal, cat §i 
conservator, de orice fel ar fi. Sunt adeptul rezolvarilor 
intelepte §i moderate, care au fost gasite intr-o maniera 
deschisa. Sunt adeptul gandirii libere, al societatii des- 
chise", a spus Havel, cu firescul §i oboseala unui om 
obi§nuit, sapat de chinurile cumplite prin care a trecut 
in ultimii ani. Nici o clipa tonul lui nu a devenit senten- 
tios, nici o clipa n-a parut ca vrea sa dea lecjii cuiva, 
nici o clipa nu s-a suit pe soclul statuii care pande§te zi 
dupa zi, cu raceala ei incremenita, sa ia locul ochilor 
incercanatj, plamanului sfartecat, intestinelor cusute in 
patru ale lui Vaclav Havel. Plantat in fata unui zid 
tencuit cu carji - „biblioteca dlui pre§edinte" -, Havel 
comunica prin toti porii ca s-ar fi simjit mult mai bine 
la o bere pe terasa. 

Alaturi de el, unui dintre neoamenii care imparajesc 
Romania de decenii. Iubitul nostru pre§edinte a sim^it 



46 Cristian Tudor Popescu 

nevoia sa ne vorbeasca cu Heidegger §i Cartea neagra 
a comunismului in spate. Taman azi-noapte, dl. pre§e- 
dinte n-a putut sa doarma (de grija {arii, fire§te) §i 1-a 
citit pe Pascal Bruckner. Adicatelea, dragi cetateni cu 
drept de vot, bagaji bine la cap, dl. Constantinescu nu 
doarme ca o valiza, cum dormiti voi dupa o zi de 
munca, el bantuie prin biblioteca §i a doua zi vine fre§ 
la Pro TV, nu e om ca toji oamenii, e Sfantul Duh 
intrupat, singura salvare a Romaniei. Occidentul n-a 
injeles nimic din tranzijia postcomunista a Estului, zice 
dl. pre§edinte. Cunosc tipul asta de fraza, 1-am mai 
auzit intr-un avion acum ca(iva ani, numai ca atunci 
dl. pre§edinte zicea de americani ca n-au injeles nimic. 
Fire§te, asta subintinde subtil §i precis sensul ca 
dl. pre§edinte injelege tot. Drept care, Occidentul 
asculta cuvantul sau injelept : „Eu am spus acest lucru 
unor oficiali occidentali care mi-au cerut parerea asupra 
situatiei din Iugoslavia, pe care nu o intelegeau...". 
Dl. pre§edinte se oripileaza „intelectual" in fata unor 
cuvinte ca „marfa" sau „na§pa", pe care le folosesc 
tinerii de azi ; nu-i trece nici o clipa prin cap ca aceste 
vorbe de strada pot fi cu mult mai omene§ti, mai 
aproape de viata noastra decat cleiul de oase pe care-1 
mesteca in dinji d-sa, Iliescu, Mele§canu §i ceilalji. In 
disperarea sa de a se autocategorisi drept intelighent 
anticomunist, acest Constantinescu a reu§it sa ma con- 
vinga inca o data ca e o desavarsjta toapa „intelectuala" 
in clipa in care i s-a adresat lui Havel cu „ Vaclav" - 
vezi, Doamne, Vaclav §i Emil, vechi tovarasj de front, 
ei ce-au mai tinut piept hoardelor comuniste, ca altfel 
ne duceam de rapa - ai priceput, electorat ? 

Sindromul cafelei baute cu Bill, cu Jacques, cu Tony 
de dl. Emil este extins cu o neamprostie tipatoare asupra 
acestui monument viu de calitate umana §i bun-simt - 



Un cadavru umplut cu ziare 47 

Vaclav Havel nu s>ar ingadui niciodata sa-i spuna pe 
ecran, acestui Constantinescu, Emil. 

Dl. Constantinescu s-a mai adresat cuiva pe numele 
mic, ba chiar a folosit un diminutiv - Nicky. Nu stiu de 
ce, m-am uitat atunci sa vad daca nu intrase in cadru 
vreun caine de apartament al dlui pre§edinte. Oricum, 
distinsul critic Nicolae Manolescu a primit exact ape- 
lativul pe care il merita in situa{ia in care s-a pus cu 
elan. A§a ca, duminica seara, pe ecranul televizorului 
nu s-au aflat, cum zice dl. Nicky, „doi literati §i un om 
de stiin^a pozitiva", ci un om si doua manechine. 



Eminescu - un personaj 
al lui Caragiale 



„ Angel radios! " Pret de 90-100 de pagini, marea 
poezie, noble{ea, paloarea, pletele in vant ale siluetei 
eminesciene desenate in creier din copilarie m-au facut 
sa citesc in tacere. Apoi, clamorosul apel al lui Rica 
Venturiano mi-a tasnit, de neoprit, de pe buze. Mihai 
Eminescu - un personaj al lui Caragiale ! Teribila tenia 
de fictiune speculative, pe care, iata, realitatea fabu- 
loasa a facsimilelor publicate de Polirom ti-o trante§te 
in ochi ! 

Discursurile amoroase ale lui Eminescu, caci asta 
sunt, in cea mai mare parte, scrisorile „de dragoste" 
adresate Veronicai Micle, dubleaza statuia de marmura 
a poetului cu umbra unui „bonjurist" pus sa zapaceasca 
o dama romana de provincie. „Emin" o supune pe 
„Nicuta, Cu^ica, Momotel, Moti, Popotica, Pototoni" 
unui tir concentrat de declaratii intr-un genunchi, cu 
mana la pept, menite s-o dea pe spate. Marele poet, 
nascatorul de limba romana, practica in aceste scrisori 
un kitsch tenace, repetitiv pana la grotesc. El o saruta 
intruna „de mii de ori" pe dna Micle, procedand cu 
sistema, degetul mic de la picior, degetul mic de la 
mana, genunchii, probabil cu o trecere pe gamba 
nementionata, apoi manu§h;ele, coatele (interesanta 
poznle), pentru a razbi spre zona occipitala, par §i 
urechi. Declaratiunile cunosc enorme oscilatii, Emin-aga 
o azvarle in stele pe Veronica, „fin si palid chip de 



Un cadavru umplut cu ziare 49 

inger", „icoana in privazul negru al viejii", pentru a o 
aduce apoi la „§ireato!", „u§urico!", „perfido!", 
„hoatp ! ", „nebuno ! ". Totu§i, nici in perioadele cele 
mai negre ale relajiei lor, Eminescu nu-i scrie Veronicai 
verde-n fata (intr-o singura scrisoare, din 1876, nein- 
clusa in acest volum, o nume§te femeie u§oara). I se 
adreseaza, in general, ca unei persoane cu discernamant 
limitat, infantila, ca sa nu zicem imbecila : „om mare 
cu minte de copil §i iubire de femee". De fapt, el nu o 
ia in serios nici un moment, o trateaza cu grija dimi- 
nutivanta pe care o ai pentru un animal drag. Ciocnirea 
dintre ardoarea furibunda a juramintelor poetului §i 
prozaismului batjocoritor al realului ce se cite§te printre 
randuri produce adevarate scantei cornice. Luceafarul 
o asigura pe Vroni ca e „inceputul §i sfar§itul vietii" 
sale, dar nu e in stare sa-i rezolve o „suplica", o cerere 
de venit de urma§ catre parlament, furnizandu-i in 
schimb avalan§e de justificari frizand bataia de joe, ii 
spune ca nu mai poate trai o clipa fara ea, dar nu vine 
sa se stabileasca la Ia§i, nici macar un drum cu trenul 
nu face, invocand tot felul de obstacole, de la bani, 
cazare §i rata ridicata a §omajului in nordul Moldovei, 
pana la lipsa de vointa. Nici daca Veronica vrea sa vina 
la Bucure§ti nu e bine : „Momotelul meu eel dulce §i 
dragala§, dar ce sa fac cu tine acum? Unde sa-mi §ezi 
acum asupra apropierii Sf. Gheorghe? §i sa §ezi 
departe de mine? Eu langa gara, tu in ora§?". 
Jurandu-i iubire ve§nica, Eminescu nu-i face Veronicai 
Micle ni§te servicii banale : sa-i trimita o carte, cateva 
lucrari muzicale, acte administrative pentru fetele ei, 
fapte pentru care i§i cere constant iertare in genunchi. 
Eminul acesta din scrisori e, cum zice romanul, „de 
vise multe". Impresia de superficialitate §i artifici- 
alitate voite, de „vrajeala", de „cobzareala" este de 



50 Cristian Tudor Popescu 

neinlaturat. Personajul Eminescu pare un demagog 
erotic caragialean - caci de unde altundeva poate veni o 
fraza ca „Bate-ma, porecle§te-ma rau, ucide-ma, numai 
iarta-ma dupa aceea" (p. 56) ! 

Doua sunt intrebarile care se impun. Mai intai, cum 
e posibil ca un autor de inaltimea spirituala a lui 
Eminescu sa produca asemenea texte „caragiale§ti", de 
suspinator de mahala, fie §i in regim privat? Apoi : o 
iubea intr-adevar Eminescu pe Veronica Micle? Sau 
petrecea in ascuns, in vreme ce ei ii trimitea pagini cu 
vaiete §i ohtaturi, a§a cum femeia arata a-1 banui de 
multe ori? 

Raspunsul la prima intrebare e tot in scrisori, la 
pagina 63 : „Sfanta sj dulcea §i nobila mea arnica, cand 
vei crede tu in sfarsjt, fara umbra de indoiala, ca nu te 
pot iubi decat pe tine. Dar nu-n{elegi tu, Veronica, ca 
un om ca mine, care intr-adevar nici a crezut ceva, nici 
a iubit ceva, nici a dorit ceva macar pe pamant are ca 
toti oamenii in fundul sufletului sau necesitatea 
ca oricare de a se-nchina §i de-a iubi ceva (s.m.)? 
Nu-n{elegi ca pentru un suflet cat de sceptic §i cat de 
necredincios totu§i exista necesitatea de-a crede §i a 
iubi. Cu cat aceasta necesitate a fost mai oprimata, mai 
negata prin ratiune, cu atata ea a devenit mai adanca, 
mai inextirpabila". Faptul ca Eminescu este identificat 
in con§tiinta romanilor cu Poezia, sensul comun al 
acestui cuvant putand fi §i peiorativ - „poezie", lucru 
neserios, aerian, neorganizat, visatorie -, face uitat un 
aspect esenjial : Mihai Eminescu a fost ateu („Daca 
am avea religie, noi doi, am crede ca Dumnezeu nu va 
lasa nerasplatit atata amor, dar n-o avem, de aceea 
numai in noi inline putem crede §i pe noi inline ne 
putem intemeia" - p. 351). Mihai Eminescu a fost un 
rationalist prin excelen{a. Mintea lui, a§a cum ni se 



Un cadavru umplut cu ziare 51 

dezvaluie in fragmentarium, in articole, in proze, dar 
§i in anume poezii, este intemeiata pe logica, pe 
demonstrate, pe rigoare, avand afinitaji evidente cu 
§tiintificul. Eminescu are o sete extraordinara de a 
intelege exact lucrarile omului §i naturii, fara a le 
expedia comod in seama lui Dumnezeu. Structura 
extrem de rara, Eminescu poseda atat sensibilitate 
estetica, organ pentru inefabil, cat §i inclinare catre 
rationalism, pozitivism, Jechne" , lucru bine facut, cu 
mana ori cu vorba. Asocierea lui cu romanticii europeni 
mi se pare fara noima, cum deplasata e §i sintagma 
oficiala „poetul nepereche". Eminescu are eel pujin un 
spirit frate, dar dincolo de Atlantic : este Edgar Allan 
Poe, poetul Ulalumei, Corbului, al lui Annabel Lee §i, 
in acela§i timp, autor al unor neintrecute proze spe- 
culative, bantuite de obsesia deductiei §tiintifice §i 
experimentalism - Crimele din rue Morgue, Carabu§ul 
de aur, Scrisoareafurata, Misterul Mariei Roget, Hans 
Phaal. Nu intamplator, la 2 martie 1882, avand deci 
opera poetica in urma, Eminescu ii scrie Veronicai : 
„Cred ca talentul de versificare a fost numai un incident 
al tineretei §i ca proza e ceea ce voi scrie de-acum 
inainte". 

Un om cu o minte ca a lui Eminescu vedea atat de 
profund §i precis ce se intampla in Romania din jurul 
lui incat ii era pur si simplu greu sa traiasca : „Nu i-ar 
putrezi oasele cui au dat fiinta acestor Jari in care 
cuvantul nu-i cuvant, amorul nu-i amor §i frumusetea e 
inscriptia unui... otel" (BAR, ms. 2255, f. 316-321). 
Societatea romaneasca citadina, superficiala cultural §i 
sentimental, neinchegata, maimutarita evropene§te, 
Romania formelor fara fond, ii produce „neamtului" 
Eminescu o insatisfacjie continua, avansand inexorabil 
spre alienare. „Cu ocazia aceasta am constatat cu 



52 Cristian Tudor Popescu 

oarecare ru§ine ca nu exista in toata adunarea (Camera 
Deputajilor - n.m.) decat doi oameni poate cari pot 
construi o fraza corecta : Cogalniceanu si Maiorescu. " 
Societatea ii raspunde la dispret cu ura („Sunt unul din 
oamenii cei mai bine ura{i din Romania"), condam- 
nandu-1 la singuratate si ratare : „Cat despre arta 
adevarata sau gtiinta adevarata, ele se fac in Romania 
amandoua cu paguba, nu cu ca§tig - deci sunt terenuri 
pe care un om nu ca§tiga nimic, nici macar glorie, caci 
chiar pentru aceasta din urma se cere un public care te 
apreciaza, un public ce lipseste". E limpede ca geniul 
pustiu se plictisea dupa cateva minute de conversajie 
cu majoritatea contemporanilor sai... 

Eminescu nu s-a dovedit nicidecum plangare{ in fata 
josniciei de suflet §i gand care il inconjura in acea tara 
de tejghetari, in care il aruncase na§terea. Comentariile 
din Timpul definesc un formidabil ironist, un pamfletar 
caustic, stapanind perfect satira, sarcasmul, batjocura 
prin laude, comicul subtire, dar §i pe eel grotesc. lata 
deci ce se aduna in acest om, considerat de multi 
„poet" : rationalism, ateism, pozitivism, luciditate, 
ironie §i autoironie, scepticism. O asemenea stare de 
spirit poate produce o opera ca aceea eminesciana, dar 
corodeaza iute §i adanc sufletul celui ce o traie§te. „Nu 
iubesc nimic pentru ca nu cred in nimic §i prea greoi 
pentru a lua vreun lucru precum se prezinta, eu nu am 
privirea ce infrumuseteaza lumea, ci aceea care vede 
numai raul, numai defectele, numai partea umbrei. 
Satul de viata fara a fi trait vreodata, neavand un interes 
adevarat pentru nimic in lume, nici pentru mine insumi, 
sira spinarii morale e rupta la mine, sunt moralice§te 
de§alat." 

Dupa ataxia ani de „urat" §i „pustiu" , de via{a fara 
repere „sfinte", ros de propriul sau creier ca de o 



Un cadavru umplut cu ziare 53 

tumoare uria§a, Eminescu explodeaza intr-o autoumilire 
dostoievskiana, se inchina brusc la ceva, vrea sa 
fie „sclav", vrea sa fie „prost", „netrebnic", pupa 
picioare, isi asterne in praf fruntea care-1 chinuie. Ca 
obiectul („ceva", nu „cineva" - spune Eminescu) mai 
degraba decat subiectul unei asemenea dezlanjuiri auto- 
tembelizante, unei asemenea prostiri de sine („{i-am 
scris trei pagini de blagomanii si te sarutam la sfar§it") 
este o vaduva cu simptome literare de prin Ia§i are mai 
pujina importanta. Dovada, un pasaj ca acesta : „Sa 
maltratezi pe un om care te iubeste cu toate puterile 
sufletului sau, cu mintea, inima, viata, pentru a te... 
lepada la cine stie ce crai de mahalale... [...] Pentru 
amorul meu nu exista decat o singura femeie. . . si aceea 
esti tu" (BAR, ms. 2277, f. 17r-21r). Am mai auzit, 
veji spune, numai ca, de data asta, „andrisanta" e o 
anume Cleopatra Lecca Poenaru, inter§anjabila, dupa 
cum se vede, cu Veronica Micle. G. Calinescu numea 
acestea „agital;iuni de ordin erotic" ale poetului. 

Dincolo de eros, cred ca e vorba de nevoia irepre- 
sibila a unui mare scriitor, a unui observator nemilos, 
de a se transforma in personaj, de a intra in menajerie. 
Scriitorul Eminescu creeaza personajul Eminescului 
indragostit de Veronica pentru ca viata sa i se para mai 
suportabila. Nu reu§este, totu§i, sa se controleze pana 
la capat, condeiul lui acid mai arde pe ici pe colo 
dantelaria imaginii iubitei absolute : „Eu versuri nu 
mai scriu deloc. Dar, in adevar e si peste putinta de a 
scrie. Zilnic, cate un articol de fond, §i pe ni§te calduri, 
dragu^a mea, pe niste calduri cari produc durere de cap 
si te scot din fire. Dar tu imi spui ca scrii si §tii, Motj, 
ca odata avem sa le corijam impreuna si le vom edita §i 
ma tem c-ai sa capeti §i Bene-merenti. MoJ mititel 



54 Cristian Tudor Popescu 

ce e§ti tu si dragalas, sa treci la nemurire alaturi cu 
Sion si cu Urechia. Quel plaisir" ! Curat plezirism, 
coana Veronico ! 

Este totugi aceasta iubire ? Este, cum sa nu fie ! 
Eminescu e sincer cu Veronica, de minjit se minte pe 
sine. El isi creeaza suferinja, angoasele, disperarea „din 
dragoste" pentru a crede in ele. Pe deasupra, situatia 
lui chiar este grava, e sarac, are nenumara{i dusmani, 
munceste ca un rob la gazeta, e bolnav. Toate acestea 
insa nu mai sunt transpuse in registrul adanc, propriu 
lui Eminescu, ci turnate intr-un text adecvat perceptiei 
dnei Micle, un text frivol, din care adancimea e extir- 
pata sistematic, un text produs de omul celei de-a treia 
dimensiuni, fie coborata in genunea plutonica, fie 
urcata in inaUimile uranice, pentru femeia bidimen- 
sionala, traitoare pe suprafaja pamantului romanesc. 
Care femeie, de§i scutita de o inteligenta devastatoare 
ca a lui Eminescu, are bunul-simt sa priceapa ca ceva 
nu e in regula cu amorezul ei. „Vrei sa-{i spun adevarul, 
si ce impresie mi-ai facut? Ei bine, afla-1. Tu nu mi-ai 
parut la fel de sentimental ca pana acum, ai ceva din 
aerul unui «baiat de Bucure§ti» §i cand ma gandesc la 
cate femei le-ai spus vorbe dulci... [...] Eminescule, te 
intreb cu durere, cum poti tu trai in Bucure§ti cand in 
septembrie jurai ca n-ai putea trai un moment fara 
mine? [...] Poji tu masura, poti tu judeca dureroasa 
mea poznle, nu intalnesc in orice parte decat indi- 
ferenja, decat intrebari ca din treacat: Da cand faci 
nunta? Da ce va mai scrie Dl Eminesco? [...] Un 
lucru e sigur, m-ai uitat, inraurirea mea asupra ta ince- 
teaza indata ce nu ma mai vezi §i ma intreb acum daca, 
chiar §i cand ma vezi, n-o sa faci pe suspinatorul decat 
din complezenja..." 



Un cadavru umplut cu ziare 55 

Nu, nu era complezenta, dar cred ca lucrurile 
stateau pu{in invers : iubirea lui cre§tea indata ce n-o 
mai vedea cu ochii pe dna Micle. Mintea lui Eminescu 
avea o potenta fantastica in a crea realitaji literare nu 
plecand de la datele simturilor („A fi? Nebunie §i 
trista §i goala/ Urechea te minte §i ochiul te-n§ala"), ci 
direct din creier. In mod comun, consideram ca poetul 
se afla in fata unui peisaj , a unei scene reale pe care o 
percepe cu toate simturile, transfigurand-o apoi in textul 
artistic prin harul sau. Ce ne spune insa scrisoarea din 
Constanta catre Veronica Micle reprodusa in facsimil in 
revista Tomis din septembrie 1969 : „0 sa ma-ntrebi ce 
efect mi-a facut marea, pe care o vaz pentru intaia 
oara? Efectul unei nemarginiri pururea mi§cate"? 
Scrisoarea e datata 16 iunie 1882. Deci nenumaratele 
infati§ari ale marii din opera eminesciana : „Talazurile 
negre ce turba, se rastoarna/ §i spumega ca furii §i 
urla-ngrozitor" (La Eliade), „Numai prin chaos tu imi 
apari/ Cum printre valuri a navei vela" (Amicului F.I.), 
„Marea-n fund clopote are care suna-n orice noapte" 
(Egipetul), „Peste cate mii de valuri stapanirea ta stra- 
bate/ Cand plute§ti pe mi§catoarea marilor singuratate" 
(Scrisoarea I), „Zgomotul cre§tea ca marea tulburata §i 
inalta/ Urlete de batalie s-alungau dupaolalta" (Scri- 
soarea III)... sunt exclusiv produsul creierului lui 
Eminescu, intrucat el nu vazuse marea pana la 32 de 
ani ! De aceea el putea ajunge mai lesne sa planga pe 
cand ii scria Veronicai inchis intre patru pereti, singur 
cu propria sa minte, decat in fata unei scene pe care i-o 
punea in fata viata - lacrimile care pateaza una dintre 
scrisori sunt sincere. Dragostea lui pentru Veronica 
ardea doar in intervalele in care cortexul poetului era in 
stare s-o imagineze. De altfel, el nici nu §i-a dorit 



56 Cristian Tudor Popescu 

concretizarea relatiei lor : „...d-ta erai o idee in capul 
meu §i te iubeam cum iube§te cineva un tablou. Dupa 
ce singura ai voit altfel si-ai facut din visul meu un 
caprit al d-tale, nu mai putea ramanea astfel..." (BAR, 
ms. 2255, f. 316-321). 

In ultima instanja, cred ca scrisorile acestea erau 
echivalentul unui ritual pseudoreligios, o „capi§te a 
spoielii" cu care Eminescu i§i atenueaza lipsa unui 
Dumnezeu, a unei Biserici. Religiozitatea fiind inscrisa 
intre fundamentele umanului, dupa cum a demonstrat 
Eliade, ateismul creeaza intotdeauna reactii compen- 
sative : „Mein nunmehriger Kleiner Herr gott ist Kein 
Schopfer, sondern ein Geschopf - namlich ein ledernes" 
(„Micul meu Dumnezeu actual nu e un creator, ci o 
creatura - anume una de piele") (Charlottenburg 26/2, 
1874, MLR, Coresponden$a M. Eminescu, 04/II/2, 
1 rv-3 rv). 

Pentru noi insa, astazi, totul pare o farsa epistolara. 
Te-ai a§tepta ca la sfar§it sa reiasa ca personajul 
Eminescu, sanatos tun, o tinea tot intr-un chef la 
Bucure§ti, cu alte dame, de care era la fel de amorezat. 
(In fond, Eminescu nu face decat sa reproduca in buna 
masura textul standard al cuceritorului din epoca - 
lucru de mirare, oricat ar fi barbatii de asemanatori in 
aceasta privinta, intrucat e vorba de un poet care tocmai 
surclasa poezia standard a epocii.) insa pe masura ce se 
apropie sfar§itul §irului de scrisori, fulgerari intunecate 
spinteca spuma vorbariei de alint, amintindu-ti ceea ce 
aproape uitase§i : „Aceasta oboseala sufleteasca ma 
face adeseori sa nu §tiu ce scriu. Stau uneori ceasuri 
intregi cu condeiul in mana fara ca nimic, absolut nimic 
sa-mi vie in gand, ba m-am surprins ca adeseori nu pot 
urmari o idee in §ir. .. [...] N-am avut indestul timp sa 



Un cadavru umplut cu ziare 57 

fac bai de mare §i ranele mele la picior sunt in starea in 
care au fost acum trei luni. . . [. . .] Despre co§i, nu-i am ; 
dar am in locul lor bube, cari ma slabesc indestul... 
[.. .] Oare un cos. la frunte sa nu fie cumva. . . simbolic ? 
Sa nu fie inceputul modest al unui corn? [...] In loc 
de-a merge mai bine, imi merge din ce in ce mai rau. . . 
[...] ma tem ca ranele acestea sa nu devie incurabile... 
[...] Cum nu-mi este permis de-a fi bolnav, am trebuit 
sa lucrez cu toate taieturile ascujite prin creeri §i prin 
oasele maxilare, ceea ce m-a oprit de-afi scrie". 

Finalul este un gong sinistru rasunand in penumbra, 
care rastoarna toata perceptia bulevardiera de pana 
atunci. Sfarsjtul bataliei din Scrisoarea III era incununat 
de randurile fiului de domn catre draga lui : „Ca §i eu 
trimite-voi/ Ce-i mai mandru pe la noi : / Oastea mea cu 
flamurile,/ Codrul §i cu ramurile,/ Coiful nalt cu 
penele,/ Ochii cu sprancenele/ §i sa §tii ca-s sanatos/ 
Ca, multamind lui Cristos/ Te sarut, Doamna, frumos". 
Negativul orbitor al acestei imagini incheie scrisoarea 
din 16 februarie 1883 : „Sunt in spitalul brancovenesc, 
de unde §i scriu... [...] Doamna mea, precum aji 
binevoit a indica randul trecut, trimit asta data suma de 
50 l.n. nu prin mandat, ci inchisj in aceasta scrisoare, 
rugandu-va din nou a ierta mica deranjare ce v-ar 
cauza-o remiterea a la destinatie. 

Doresc din toata inima sa va §tiu sanatoasa si feri- 
cita, precum eu nu sunt, si sarutandu-va mainile raman 
cu supunere al D-voastre servitor M. Eminescu". Dupa 
care urmeaza adnotarea cu cerneala violeta facuta de 
Veronica Micle : „Cred ca asta e cea din urma scrisoare 
ce mi-a scris-o Eminescu". 

Povestea de dragoste a lui Mihai Eminescu si 
a Veronicai Micle este, inainte de toate, profund 



58 Cristian Tudor Popescu 

romaneasca. In spajiul acesta, nu prea populat cu sfinji 
§i martiri, exista totu§i tragedie. Specificul tragediei 
romane§ti e ca se na§te din derizoriu, din superficiu, 
din spoiala, din frivolitate, din vorbarie, dar nu e mai 
putm tragedie. Moartea la romani e gatita cu gablonjuri 
§i §trasuri, pute a parfum „Farmec", inainte sa te ia sta 
la un §pri( cu tine, te alinta §i-{i spune Puiut, iar in 
imbrati§area finala se uita la ceas peste umarul tau, 
caci mai are treaba §i in alta parte. 



Capcana morala 



Privind rezultatele ultimului sondaj, primul gand 
care mi-a trecut prin cap e ca daca merge tot a§a, adica 
daca se mai arunca pe piata doua-trei fire ro§ii §i inca 
un „Costea", Ion Iliescu se va sui pe un bulumac de 
85%, ca in '90. De§i, in discursurile unor „anali§ti" 
frustrati §i in ziua de azi ca Nicolae Ceau§escu nu i-a 
intrebat pe ei cum sa conduca {ara, tree drept ni§te 
mae§tri din umbra ai provocarii §i diversiunii, declan- 
§atorii acestor scandaluri par a fi ni§te bobletj in materie 
de psihosociologie politica, altfel n-ar fi ajuns acum sa 
se retraga in reduta ultima §i mizera a zicerii de-nghe- 
suiala: „PDSR a masluit sondajele". 

In 1996, Emil Constantinescu §i CDR au ca§tigat un 
„razboi ciudat". Ion Iliescu §i PDSR nu au fost infranji 
de nimeni in lupta directa. Atat Constantinescu, cat §i 
coalitia ar fi trebuit sa aiba mereu con§tiin{a faptului ca 
victoria lor se sprijina pe un grup mi§cator de votanfi 
care au renunjat la Iliescu cu inima indoita, sub puter- 
nica presiune a presei, luaji de ideea pura §i simpla a 
schimbarii §i, atentie ! motivati nu atat economic, cat 
moral - coruptia §i ciocoismul pedeserist, acoperite 
pana la capat de Iliescu, prin contrast cu sfinjenia lui 
Corneliu Coposu. Pentru a supravietui, actuala putere 
avea §ansa, beneficiind, nu pentru mult timp, de capital 
moral, sa incerce sa-1 transforme in capital palpabil, 
adica luand de coarne taurul reformei sa salte economia 



60 Cristian Tudor Popescu 

§i nivelul de trai. Nu numai ca n-au reus, it, guvernele 
Ciorbea §i Vasile probandu-§i incompetenta §i impo- 
tent, dar au §i izbutit sa spulbere ideea morala, 
dovedindu-se la fel de corupji, ticalo§i §i mincino§i ca 
§i predecesorii. §i acum? ! Acum, Constantinescu et 
comp. a§teapta cu sufletul la gura reactia publicului la 
„firul ro§u" §i „Costea" - adica o reactie morala! In 
absolut vorbind, o astfel de reactie ar fi cat se poate de 
justificata : in afacerea firului ro§u, dincolo de orice 
altceva, Ion Iliescu a min{it o tara intreaga, in direct §i 
la o ora de varf. In afacerea Costea, este demen^ial 
faptul ca Iliescu (ca sj Constantinescu) a stat de vorba, 
ca §ef de stat, cu un escroc de opereta, pe care 1-a §i 
luat cat se poate de in serios. (Teodor Mele§canu nu ma 
intereseaza, intrucat, dupa parerea mea, va conta din 
ce in ce mai putin, flamband, din inal{imea celor 
aproape doi metri surazatori ai d-sale, sub greutatea 
propriei umflari.) Numai ca votanjii mobili care au 
inclinat balanta in '96 i§i astupa acum urechile §i scuipa 
cand vine vorba de argumente morale, oricare ar fi ele. 
Ace§ti oameni incearca de o buna bucata de vreme un 
sentiment de jena, le e ru§ine de ei in§i§i pentru ca in 
'96 au votat pentru ceva imponderabil - morala -, fiind 
apoi batjocorifi la sange. Dupa ce au demonstrat lumii 
intregi ca nu sunt cei despre care se credea ca 
Ceau§escu i-ar fi putut stapani daca in '89 le dadea un 
salam §i o chifla in plus, ei se intorc la Ion Iliescu cu 
furia §i secreta u§urare a celor in^elaji in tentativa lor 
eroica de a-§i depa§i conditia. Ei sunt aceia pe care 
vecinii, rama§i fideli ghetarului pedeserist, ii zefle- 
misesc acum cu cruzime. A§a se explica faptul, aparent 
paradoxal, ca populatia se arata, in cadrul aceluia§i 
sondaj, mai optimista in legatura cu economia §i nivelul 
de trai, de§i optiunea pentru Iliescu §i PDSR a ajuns la 



Un cadavru umplut cu ziare 61 

51%, respectiv 47%. Lasand la o parte detaliul ca 
u§oara trezire a economiei este atribuita de populate 
nu lui Constantinescu sau coalitiei, ci, in mod corect, 
premierului apolitic Isarescu, care se bucura de cea 
mai mare cota de incredere, chiar daca politicienii 
puterii ar face acum dovada capacitatii de a urni eco- 
nomia, tot e prea tarziu - din capcana morala in care 
singuri s-au bagat nu se poate ie§i. Tu vorbe§ti? ! este 
replica pe care oricare dintre ei o prime§te pe buna 
dreptate in plina figura, indata ce incearca sa zica ceva 
de firul ro§u sau Costea. Ca sa nu mai vorbim de 
scandalul FNI : CEC-ul, Ministerul Finantelor, CNVM, 
toate sub controlul puterii, sunt complice la marea 
escrocherie. Dupa ce vreme de 4 ani au distrus siste- 
matic legea morala pe intreg teritoriul tarii, noiembri§tii 
vor acum reactji morale ale poporului ! 

In scandalul Monica Lewinsky, Bill Clinton a fost 
sustinut de aproape 70% din americani, de§i comisese 
eel putm un delict grav, in primul rand moral : minciuna 
in fata intregii natiuni. Americanilor, popor satul, pu^in 
le-a pasat de morala, de vreme ce stateau pe eel mai 
mare excedent bugetar din istoria SUA, rezultat al unui 
boom economic fabulos. Ion Iliescu a facut acelasj lucru 
in Romania anului 2000 : a minfit poporul in fata. 
Reacfia romanilor e aceeasj : ii tree cu vederea min- 
ciuna. Motivul, de§i romanii sunt departe de a fi un 
popor satul, nu tine doar de burta, e §i o palma morala 
data actualei puteri, care pur §i simplu enerveaza 
oamenii orice ar sustine §i face acum. 

In marea America, Clinton n-a ramas, totu§i, nepe- 
depsit. Acolo nu exista doar poporul acestui sfar§it de 
veac, ci §i miliardele de americani trecufi prin viata de 
cand s-a scris Constitutia SUA. Sub apasarea neier- 
tatoare a Constitutiei, de§i iertat de popor, Clinton a 



62 Cristian Tudor Popescu 

fost incovoiat pana la lacrimi §i pus cu botul in chi§tocul 
strivit al propriului sau trabuc. Noi nu avem in spate o 
asemenea lege morala titanica. Ramane pe umerii aces- 
tui popor roman de inceput de mileniu, a§a buimac, 
obosit, bolnav §i de atatea ori pacalit sa incarneze totu§i 
spiritul care face o natiune peste veacuri. In criza provo- 
cate* de hotia gigantica de la FNI, poporul a folosit 
impotriva statului ostil §i pradalnic o alta arma decat 
ciomagul, bolovanii sau cocteilurile Molotov : amenin- 
tarea cu boicotul votului, ceea ce denota o con§tiin{a 
civica §i democratica avansata. Nu §tiu care va fi 
rezultatul votului de la toamna. Dar pot sa asigur atat 
Puterea, cat §i Opozi{ia ca vor avea din nou de-a face - 
ramane sa hotarasca daca din nenorocire sau din fericire 
pentru ele - nu cu un vot economic, ci cu votul moral 
al unui popor minjit. 



Votul pozitiv 



Ca §i caderea comunismului, victoria lui Basescu 
n-a fost prevazuta de nici un analist. Adversarii 1-au 
subestimat, propriul sau partid 1-a aruncat in lupta 
pentru Capitala nu cu gandul ca poate sa ca§tige, ci ca 
sa mai scoata ceva procente electorale pentru PD. Mai 
mult, a existat §i ideea, de care dl. Petre Roman n-ar fi 
strain, ca, in cazul unei infrangeri severe, s-ar mai 
subrezi cam prea puternica pozifie a lui Basescu in 
partid. In fine, Basescu insu§i s-a hotarat sa candideze 
in ultimul moment, dupa indelungi refuzuri §i ezitari. 

Intrat in lupta sub semnul politicianismului ordinar 
specific Romaniei de azi, Basescu a reu§it, prin pres- 
tajia sa personala, sa invinga tocmai politicianismul. In 
primul tur, el a avut in fata un adversar istoric : CDR. 
Xarani§tii au mizat pe un candidat inconsistent pana la 
stravezenie, desenul animat Chirita, pompand in schimb 
milioane de dolari (din cotizatii, cum zice Ion 
Diaconescu) in campania lui electorala. Basescu s-a 
confruntat deci de-a dreptul cu simbolul politic CDR, 
cu Cheia. Un om, cu cele bune §i cele rele ale lui, 
contra unei ma§inarii impersonale de partid. A ca§tigat 
omul. Cheia campaniei cu care Basescu a invins Cheia 
a fost mesajul restaurarii autoritatii. Imaginile §i cuvin- 
tele de pe panourile lui §i din clipuri n-au promis, ca 
acelea ale lui Chirita, rezolvarea tuturor problemelor 
ora§ului (curatenie, case, coruptie etc.), transformarea 



64 Cristian Tudor Popescu 

Bucure§tiului intr-o capitala occidentals „prin programul 
sau". Basescu a transmis un singur mesaj : „Ma cunoa§- 
teti. §titi cine sunt. §tiji ca §tiu sa bat cu pumnul in 
masa. N-are rost sa va spun ce-o sa fac. In primul rand, 
o sa fac ordine". In capitala unei tari care sufera de ani 
de zile de disolutia autoritatii, un astfel de mesaj a 
cazut ca ploaia de alaltaieri in Baraganul calcinat de 
seceta. Basescu §i-a creat un corp de votanji plecand 
practic de la zero. Demn de observat mi se pare faptul 
ca majoritatea acestor votanji erau, initial, „de dreapta" 
(ghilimelele marcheaza relativitatea notiunilor de 
dreapta §i stanga in Romania), fiind smul§i, in primul 
rand, de la bizarul candidat al liberalilor, Padure, §i 
chiar de la Chirita. Explicatia e limpede : de§i incadrat 
intr-un partid social-democrat, Basescu n-a fost nici- 
odata „de stanga". A forjat mereu reforma, n-a ales 
solutn populiste, §i-a asumat masuri dure, neaduca- 
toare, in mod normal, de capital politic. Este un 
promotor al liberei concurenje sj economiei de piata. 
Un capitalist. In turul doi, Basescu nu a ca§tigat, cum 
sus^in cu disperare unii, pentru ca 1-a votat Conventia, 
forjele „de dreapta". Prezenja electorala a fost aproape 
aceea§i, deci sublima „dreapta" cica absenta de la vot 
in primul tur nu s-a manifestat nici in al doilea. Apoi, 
la sectoarele Capitalei, pentru ca n-au existat ni§te 
Base§ti, PDSR a ca§tigat pe tot frontul la scor, ca §i in 
turul I. §i, de altfel, Basescu a respins public orice 
ajutor din partea „dreptei". Altceva, cu adevarat extra- 
ordinar, s-a intamplat in turul doi : Basescu a dislocat o 
insemnata masa de votan^i ai PDSR. Sunt bucure§tenii 
care votasera in primul tur cu PDSR numai din dez- 
amagire §i dezgust fata de CDR. Votul negativ al 
segmentului mobil de votanti care in '96 au mers cu 
„schimbarea" §i care se intorceau acum cu furie §i 



Un cadavru umplut cu ziare 65 

ru§ine la PDSR, sub tirul vecinilor pedeseri§ti de 
neclintit : „Ai vazut, ba, ce-au facut a§tia ai lu' 
Constantinescu al tau ? Au facut rahatu' praf . §i, cand 
i\\ spuneam, imi dadeai inainte cu schimbarea...". 
Ace§ti oameni au descoperit dintr-o data in capitalistul 
nelaranist Basescu posibilitatea unui salvator vot pozi- 
tiv. Dupa ce in Romania votul negativ, §tampila pe 
ceilalti „pentru ca nu-i mai suport pe a§tia", tindea sa 
se permanentizeze in acest an, Traian Basescu a ajuns 
primar general printr-un vot pozitiv, adresat propriei 
sale persoane, cheliei, dibaciei, ghiolbaniei, barbatiei, 
privirii sale cruci§e, precum §i faptului ca rade uneori 
ca proasta-n tramvai. Ca sa mergem §i mai departe, 
putem spune ca avem de-a face cu manifestarea spon- 
tana a ceva ce parlamentul refuza cu incapatanare 
populate i de ani de zile : votul uninominal. Basescu a 
fost ales dincolo de partide §i doctrine : a trezit incre- 
dere, in mod uninominal, prin structura sa umana. 

Ce semnificatii are victoria lui Basescu pentru ale- 
gerile din toamna? Mai intai, PDSR, care face guverne 
prin toate bodegile unde se aduna eel puthi doi membri 
de partid, a incasat-o peste bot, ceea ce e foarte sanatos. 
Lui Ion Iliescu §i alor lui li s-a demonstrat ca zestrea de 
procente acumulate fara merit, pe baza de vot negativ, 
poate fi pe cat de mare, pe atat de volatila, indata ce 
apare un centru de atrac{ie pentru votul pozitiv. Pe de 
alta parte, „dreptei" i se atrage aten{ia de catre electorat 
ca acuplarile disperate cu bucati de „stanga" in speranta 
ramanerii la putere vor fi sanc^ionate pe loc. PNL, de 
pilda, pare ca vrea sa extinda zicala „politica e genunchi 
de curva" la intreaga anatomie a respectivei : dupa 
ce au tot dat tarcoale PDSR-ului, dupa ce s-au gasit 
sa-1 susjina pe revolutionarul PDSR de prasila Bebe 
Ivanovici in Sectorul Agricol Ilfov, acum liberalii fac 



66 Cristian Tudor Popescu 

avansuri ApR §i lui Teodor Mele§canu. Care va sa zica, 
dupa ce au infierat cu manie liberala firul ro§u cu care 
ar fi cusute impecabilele costume ale pre§edintelui 
ApR, dupa ce s-au indignat vizavi de relatia nepotrivita 
a dlui Mele§canu §i partidului cu monsieur Costea de la 
Paris, iata ca, brusc, camarila dlui Stoica il gase§te plin 
de sex appeal politic pe elefantelul Teo. Mai mult, 
ajung sa se incaiere cu tarani§tii pentru farmecele 
eternei §i fascinantei ApR. 

In ce prive§te, la polul celalalt, imbrati§area lui Petre 
Roman de catre Nicolae Vacaroiu, o putem trece la 
capitolul perversiuni. 

Votul in cazul Basescu, care nu §i-a targuit voturile, 
e un avertisment pentru toti combinagiii care, la toamna, 
vor incerca sa transforme scena politica intr-un soi de 
sex in grup. Intr-o a treia §i ultima interpretare, acest 
vot este nu numai un vot pozitiv §i uninominal, ci §i un 
vot antipoliticianist. Alegatorii nu mai pot fi prostiti cu 
chei, trandafiri, ochi, sageji, garoafe, corcite unele cu 
altele. La toamna, oamenii vor vota oameni. Partidele 
care nu vor injelege asta, incapafanandu-se sa impinga 
in fata tot felul de ipochimeni cu functie, vechime sau 
bani multi, vor fi executate fara mila, la urna. 



Darul lui Hagi 



Nici un bloc sindical nu poate scoate pe strazi, peste 
noapte, atata romanime cata a scos nationala de fotbal. 
In ciuda saraciei, mizeriei §i umilinjei in care traiesc 
milioane de romani, in tara asta se iese in strada mai 
repede la bucurie decat la necaz. Pentru cateva ore, 
Romania privita din avion ar fi putut parea un taram al 
fericirii, un paradis terestru. Spiritul national, pe care 
il credem uneori adormit sau imputinat, se treze§te in 
astfel de clipe cu o forta datatoare de speranta. In 
Ardeal, de pilda, dandu-i de-a berbeleacul pe cei care 
„s-au saturat de Romania", zeci de mii de oameni au 
cantat, au urlat, au sarit in apa la Cluj, Targu-Mure§, 
Satu Mare, Baia Mare, Deva, Miercurea-Ciuc, Bra§ov. 
Pana §i la Coste§tiul bataliei istorice a romanilor cu 
romanii s-a cantat in mijlocul satului. Cu numai cateva 
zile in urma, comentam cu triste{e absenteismul de la 
alegerile locale. Vazand mul{imile impresionante care 
au umplut zonele centrale din toate ora§ele {arii, rezulta 
§i mai clar ca nu din lene, indolenfa sau lipsa de spirit 
civic nu §i-au cheltuit oamenii 5 minute pentru vot, ci 
din amaraciune §i dispret fata de politicieni. Trico- 
lorilor, care au luptat cinstit, inteligent §i din rasputeri 
cu Anglia, absentii de la urne, in special tinerii, le-au 
daruit o noapte intreaga din toata inima. 

Astazi e o zi a batailor pe umar §i a felicitarilor 
reciproce : „I-am batut ! ". Gazetarul trebuie insa sa 



68 Cristian Tudor Popescu 

ramana lucid in mijlocul sarbatorii, cu ochii pe 
zbarciturile din imaginea victoriei - astea sunt datoria 
si soarta omului cu pix. Cu riscul de a le „strica cheful" 
multora, cateva lucruri trebuie spuse. 

Mai intai, teoria aceasta a conspiratiei oficialilor 
europeni sj arbitrilor impotriva tarilor mici. Vad ca 
atat unii dintre jucatorii no§tri, antrenorul Ienei, cat §i 
gazetari romani obsedati de gandul ca nu apar destul de 
„patrioti" in ochii telespectatorilor ii trag din greu cu 
„agenturili" occidentale care ne lucreaza. Comentatorul 
TVR Sorin Hobana a strigat aiurea nu o data, culmea 
penibilului atingand-o in momentul in care s-a rastit la 
arbitrul Urs Meyer : „Asta-i bataie de joe ! ", deoarece 
i-a dat un cartonas. galben lui Adrian Hie pentru simu- 
lare de fault in careu, in loc sa dea 11 metri pentru noi. 
La reluarea fazei in plan apropiat §i cu incetinitorul, 
Sorinel a trebuit sa taca male, intrucat se vedea ca la 
teatru saritura „in lac" a lui Adi Hie, neatins de portarul 
englez. Dl. Cristian Jopescu, un Hagi al comentariului 
sportiv romanesc, s-a luat dupa mai tanarul sau coleg, 
in plus nereu§ind sa se racordeze la tensiunea meciului. 
Comentariul sau, defazat in raport cu ceea ce se intam- 
pla in teren, in unele momente (la 2-2) surprinzator de 
resemnat-consolator, e umbra sclipirilor incendiare de 
altadata. Anii tree... Jenanta mi s-a parut declaratia lui 
Hagi privind cartona§ul galben primit in partida cu 
Portugalia, cum ca arbitrul ar fi venit pe teren dinainte 
hotarat sa-i dea lui un cartonas. galben. „Suntem 
mici", a zis Hagi cu o tristeje de opereta. Mic fata de 
cine, fata de Portugalia? Sau sa intelegem ca arbitrul 
francez (!) - care a condus excelent tot meciul - isi 
facuse socoteala sa-i scape pe englezi ( ! ) de Hagi ? 
Haida de. Faultul periculos §i gratuit facut de Hagi il 
stergem pur si simplu de pe ecran? Am pierdut cu 1-1 



Un cadavru umplut cu ziare 69 

in fata Germaniei nu pentru ca nu ni s-a acordat un 
11 m, pe muchie de cutit, de catre danezul Nielsen, ci 
pentru ca i-am avut pe nenrfi in bocanc si n-am avut 
destula vlaga §i hotarare sa-i executant. Am pierdut 
meciul cu Portugalia nu din cauza francezului Veissiere, 
ci pentru ca intreaga noastra aparare s-a mi§cat ca 
drogata la faza golului primit in ultimele secunde. 
§i am ca§tigat meciul cu Anglia, in ciuda penaltiului 
„moale" la Ince §i a limitei de ofsaid de unde a plecat 
Owen, tocmai pentru ca am avut psihic si alura de 
ca§tigatori tot meciul, indiferent de scor. Cazul „popo- 
rului frate" turc nu ne e nici el de ajutor : ca a pierdut 
pe un penalti neconvingator meciul cu Italia? Poate, 
dar a castigat pe merit la gazdele Euro, Belgia, cu 2-0, 
dupa ce diavolilor rosji li s-a refuzat de catre arbitri, in 
prima repriza, un gol gata inscris, pe motiv de ofsaid 
„la fotografie". A§a ca teoria asta comoda cu „com- 
plotul", cu „suntem mici" nu tine : cine a jucat fotbal 
pana la urma a invins. 

O alta problema a echipei rationale mi se pare 
portarul Bogdan Stelea. Cu parere de rau, trebuie sa 
spun ca miscarea lui in poarta, precum §i priza la balon 
imi indue mie, ca telespectator, o stare de continua 
nesiguranta. Ma intreb ce-or simti biefii no§tri funda§i 
cand Stelea ramane pironit, uitandu-se dupa mingea 
care zboara spre gol, sau se napuste§te dupa o minge 
imaginara, numai de el vazuta, sau boxeaza balonul jos 
§i in fata. Gre§eala lui la golul lui Costinha a fost 
incredibila : in abc-ul meseriei de portar scrie ca, atunci 
cand mingea se duce spre capul atacantului aflat la 
16 m, portarul nu iese la prins fluturi, are mult mai 
multe §anse sa pareze lovitura de cap ramanand pe linia 
portii... Sa dea Dumnezeu ca Stelea sa-§i revina, 
dar poate ca dl. Ienei se va gandi ca n-ar trebui ca 



70 Cristian Tudor Popescu 

Lobont sa fie trimis in teren doar atunci cand 
ireparabilul s-a produs. 

In sfarsjt, realitatea ne silegte la o observatie deli- 
cata. Inca din primul minut al meciului cu Anglia, 
a aparut o schimbare fundamentals in jocul echipei 
noastre : ritmul. Totul s-a accelerat cu 25% fata de 
meciurile anterioare. Culoare noi s-au deschis ca prin 
farmec in jocul pozhlonal, prea lent sj prea „a§ezat" de 
pana atunci. Jucatori sorti{i travaliului nespectaculos, 
ca Dorinel Munteanu sau Chivu, au aratat valenje teh- 
nice §i tactice remarcabile. Intreaga echipa parea o 
herghelie scapata peste stanoaga. 

Nu sunt specialist in fotbal, dar imi ingadui aceasta 
blasfemie : e vorba de Gheorghe Hagi. Imi amintesc ce 
senzatie idioata am avut jucand dublu alaturi de Hie 
Nastase : imi tremura mana la fiecare voleu din teama 
de a nu-1 dezamagi pe Hie. Nu-i u§or sa joci in echipa 
cu „cel mai bun fotbalist roman al tuturor timpurilor". 

Majoritatea mingilor tree pe la Hagi in mod automat. 
Lui Hagi ii trimiti mingea §i dintr-o obligate respec- 
tuoasa §i cu o secreta u§urare : lasa ca §tie Gica ce sa 
faca cu ea. §i Hagi chiar §tie, dar nu mai poate sa faca 
tot ce vrea. De cand 1-a agafat §i apoi 1-a lovit pe Tony 
Adams in finala Galatei cu Leeds, pentru ca englezul ii 
„luase fata", 1-am vazut pe Hagi, de prea multe ori, 
pierzand, cum se spune, „prim-planul". Viteza lui de 
reactje este in evidenta scadere, §i asta il enerveaza §i il 
impinge la incercari de patrundere fara §anse, pe „par- 
tea inchisa", la proteste §i faulturi care, pur §i simplu, 
nu cadreaza cu imensul sau prestigiu ca jucator §i ca 
om. La faze fixe sau in momentele statice, Hagi poate 
sa fie periculos pentru orice aparare. Insa cand trebuie 
jucat in viteza, cu demarcari rapide, presing §i {a§niri 
„printre", cei 35 de ani ai marelui Hagi nu au cum sa 



Un cadavru umplut cu ziare 71 

nu-§i spuna cuvantul. Echipa care s-a nascut marti, la 
Charleroi, poate fi na{ionala viitorului. In locul lui Adi 
Hie, Dan Petrescu §i Contra, selectionerul Ienei spune 
ca are pe banca jucatori valoro§i. Sunt convins. In 
meciul cu Italia, Romania nu are ce pierde. Are in fata 
un adversar foarte puternic, o candidata la titlu. Trico- 
lorilor nu le ramane decat sa arate Europei ce fotbal 
§tiu, fie ca inving, fie ca nu. Ar fi un prilej extraordinar 
de afirmare pentru cei care vin. Na^ionala fara Hagi 
i-a facut capitanului ei un cadou minunat : meciul cu 
Portugalia sa nu fi fost ultimul pentru Gica. Pe Hagi nu 
poate indrazni nimeni in aceasta {ara sa nu-1 introduca 
pe teren in meciul cu Italia, cu o singura exceptie : Hagi 
insu§i. Ar fi, pentru tinerii de maine, un dar superb, 
incununand o cariera de basm, primul gest dintr-o 
viitoare mare cariera al celui daruit de Dumnezeu, care 
probabil ca va conduce de pe banca na{ionala Romaniei 
multi ani de-acum inainte. 



O nafionala avortata 



Rugandu-1, cu toata dragostea, in editorialul 
precedent pe Gheorghe Hagi sa nu joace in meciul cu 
Italia, nu ma §i a§teptam ca el sa dea curs acestei 
rugaminti. Exista ceva in acest mare jucator care il 
impiedica sa faca gesturi de mare noblete. Totu§i, am 
sperat ca acest semnal scris cu buna-credinta, pe care i 
1-a trimis primul ziar al tarii, il va pune, poate, pe 
ganduri, determinandu-1 sa renunje macar la faulturi §i 
proteste care, spuneam, „nu cadreaza cu imensul sau 
prestigiu ca jucator §i ca om". Insa ce s-a intamplat in 
meciul cu Italia mi-a depa§it cele mai negre presimfiri. 

Dupa cartona§ul galben, la limita celui ro§u, pe care 
1-a primit pe buna dreptate pentru atacul dur §i inutil 
asupra lui Conte (acesta va fi indisponibil pana la sfar- 
§itul Euro 2000), dupa intreaga sa atitudine negativa, 
plin de nervi chiar de la inceputul meciului, Hagi a 
recurs in suprafaja de pedeapsa la o saritura „in pis- 
cina", penibila, in speranta de a obtine un 11 m. 
Racnetele adresate arbitrului Pereira n-au trezit in ochii 
acestuia decat un soi de uimire dezaprobatoare inainte 
de a-i arata cartona§ul ro§u. 

Astfel, capitanul Hagi §i-a lasat in mod iresponsabil 
echipa in 10 oameni §i pe milioanele de romani cu 
berea in gat cand mai era o jumatate de ora pana la 
sfar§itul meciului. 

Astfel, viitorul antrenor Hagi a ridicat un mare semn 
de intrebare in privin{a capacitatii sale de a se face 



Un cadavru umplut cu ziare 73 

respectat si ascultat de jucatori, de a fi un model pentru 
tinerele generatii. 

Mai mult, dincolo de umbra care intuneca trist un 
final de cariera glorioasa, comportamentul lui Hagi 
aduce mari deservicii nu numai nationalei, ci si imaginii 
Romaniei in Europa. Meciul cu Italia a fost abordat, 
sub influenfa lui Hagi, intr-un mod gre§it ca stare 
mentala, un amestec de meschinarie §i disperare : sa 
ca§tigam cu orice pre{, rupandu-le picioarele, cu penal- 
tiuri simulate, cu napustiri la arbitru. Parca le-o cerea 
CC al PCR. Singura atitudine corecta era sa intram in 
teren cu gandul de a juca un fotbal adevarat, in ideea de 
a da un gol mai mult decat adversarul, cum am jucat cu 
Anglia. Obiectivul trecerii de faza grupelor era inde- 
plinit. Cu Italia nu ne ramanea decat sa jucam fara 
crispare, constructiv, aratandu-ne valenjele tehnice, sa 
lasam o amintire durabila Europei fotbalistice - §i daca 
am fi ca§tigat, cu atat mai bine. A§a, in loc sa fi redus 
la tacere comentariile rautacioase vizavi de noi ale 
presei occidentale, le-am transformat in sarcasme. Hagi 
ar fi trebuit, in primul rand, sa-§i prezinte regretul, 
public, pentru ca 1-a nenorocit pe Conte. Nici vorba. 
Prima grija a dlui Hagi e sa zbiere in continuare ca au 
ceva arbitrii cu el. Iar felurite glasuri din viata sportiva, 
§i nu numai, se reped sa nu care cumva sa se zica ceva 
„de rau" de „Gica al nostru". 

Ce-i drept, Hagi are §i un tovara§ la fel de pornit in 
directia asta : selectionerul Ienei, care a reu§it perfor- 
manta de a declara ca arbitrul ne fura inainte de a 
incepe meciul. Din pacate, trebuie sa spun ca astfel de 
ie§iri amintesc foarte bine de perioada ceausista, cand 
cuvantul de ordine era ca arbitrii du§mano§i ii fura pe 
romanasji no§tri si cine indraznea sa comenteze obiectiv 
era considerat tradator de tara. Cu atat mai mult cu cat 



74 Cristian Tudor Popescu 

contributia tactica a selectionerului Ienei, dublat 
de Hagi in alcatuirea echipei, la acest turneu este 
dezastruoasa. S-o spunem limpede : in meciurile cu 
Germania, Portugalia §i mai mult de jumatate din 
meciul cu Italia, Romania n-a jucat nimic. Mi§carea in 
teren a echipei nu s-a vazut a fi rodul unei gandiri 
tactice adecvate - sa ne amintim, pentru comparatie, 
extraordinara geometrie a meciurilor echipei nationale 
conduse de Iordanescu la CM din SUA 1994. Singurele 
momente bune au fost meciul cu Anglia §i finalul meciu- 
lui cu Italia, rezultat al unui generos elan colectiv al 
jucatorilor. Apoi, in meciul cu Italia, selecjionerul Ienei 
a comis ni§te gesturi calificabile intre gafa §i rea-con- 
§tiin{a : cum este posibil, la 2-0 pentru italieni, sa fie 
introdus lentul mijlocas, defensiv Lupescu, in locul unui 
atacant ? Ce, urmaream sa pastram rezultatul ? ! Cum 
a fost posibil ca Ionel Ganea, un jucator in plina forma, 
debordand de energie §i hotarare, sa fie tinut atata 
vreme pe tu§a ? De ce a fost scos Viorel Moldovan, pe 
care il introduci in echipa ca sa-ti dea gol din careul de 
16 m, fie §i in ultimul minut, sau nu-1 mai introduci 
deloc ? De ce a fost tinut meciuri de-a randul pe tu§a 
Florentin Petre, care s-a dovedit foarte bun cat a jucat? 
De ce nu a facut Ienei §i a treia schimbare, oferind 
posibilitatea sa joace tinerilor Ro§u §i Haldan ? 

In ce prive§te compartimentul defensiv, solutia de 
a§ezare a lui Ienei s-a dovedit de-a dreptul aiuristica : o 
frumoasa aparare in linie, rasfirata, parca facuta pe 
gustul „viperelor" italiene, care injeapa neiertator 
indata ce simt o bre§a. Jocul la ofsaid cere o aparare 
neschimbata de multa vreme, in care funda§ii se „simt" 
unui pe celalalt §i fac pasul inainte cu ochii inchi§i. 
Cum sa joci la ofsaid cu o formula injghebata inaintea 
meciului ? O formula in care un jucator, altfel valoros, 



Un cadavru umplut cu ziare 75 

ca Filipescu ramane orfan pe teren atat la primul, cat §i 
la al doilea gol al italienilor, cand, ratacit pe dreapta cu 
5-6 metri in spatele celorlalti aparatori, a reu§it sa 
anuleze pozitia de ofsaid in care ar fi trebuit sa se 
gaseasca Inzaghi la startul spre poarta lui Stelea. 

Ma opresc aici cu comentariile tehnice, lasandu-le 
pe seama ziari§tilor de sport, care s-au dovedit mult 
mai sportivi fata de mine, decat unii „confrati" din 
presa cotidiana, deranjati de simplul fapt ca exist §i ca 
scriu. Mai trebuie spus un lucru : acest Campionat 
European a fost un prilej extraordinar pentru a se na§te 
o nationals romana a viitorului. Din nefericire, aceasta 
nationals a fost victima unui avort provocat de ni§te 
voci ale unui trecut trufas. §i mincinos, dovada ca nu 
numai in industria romaneasca, ci §i in sport, legea o 
fac vechile retele... 



Povara creierelor 



„Guvernul Germaniei a adoptat pentru industria 
tehnologiei informatiilor §i comunicatiilor «Programul 
pentru schimbul temporar de speciali§ti IT» care faci- 
liteaza incadrarea de catre angajatorii germani a unor 
speciali§ti din alte state, inclusiv din statele care nu 
sunt membre ale UE." Este inceputul unei pagini de pe 
internet. O pagina germana, veti spune. Nici vorba. 
E o pagina romaneasca, aparfine guvernului roman, 
deasupra textului de mai sus sta mandra acvila 
Romaniei. In continuare, pot fi citite instructiuni ama- 
nuntite pentru informaticienii romani, care sunt lamuriti 
cum sa faca sa piece mai iute §i lin, fara suspin, la 
locuri de munca in Germania. Ministerul Muncii din 
Romania pare foarte fericit sa scape de povara creierelor 
din aceasta tara. Va mai amintiji, stimati cititori, dis- 
cursurile despre societatea informationala ale dnilor 
Iliescu §i Constantinescu ? Amandoi ne-au impuiat 
capul cu ce-or sa faca §i ce-or sa dreaga pentru dezvol- 
tarea Romaniei in sensul asta. Rezultatul, dupa 10 ani 
de tranzifie cica spre postindustrialism §i societatea 
informationala, este textul din internet sus-menfionat. 
Domnii Iliescu §i Constantinescu sunt politicieni de 
rasa, care nu se manjesc sa §i puna in practica ce plimba 
prin gura in campanie, nu ni§te amaraji de tehnocra{i, 
care injeleg sa-§i faca meseria pana la capat. Ce-o fi 



Un cadavru umplut cu ziare 11 

totu§i in capul tehnocratului Isarescu, care e de 
presupus ca §tie ce inseamna §i cat de importante sunt 
initialele IT {information technology) pentru o £ara 
care lupta sa scape de subdezvoltare ? N-a tresarit 
nimeni in tot guvernul in fata unei asemenea prostii 
orbitoare ? Sa fim bine intele§i : nu pledez aici pentru 
con§tiinta, sacrificiu, dragoste de {ara §i alte argumente 
de acest fel care i-ar putea determina pe tinerii de§tepti 
sa nu mai piece. Nu pentru ca nu cred in ele, ci pentru 
ca §tiu cat sunt de ineficiente. Nu poti cere nimanui sa 
traga mata de coada pe aceste plaiuri numai ca sa 
vorbeasca romane§te. „Daca va intereseaza numai 
cariera §i nimic altceva decat cariera, numai banii §i 
nimic altceva decat banii, mergetj in Statele Unite. 
Daca va intereseaza sa fiji un om care vrea sa se 
integreze, sa aiba prieteni, sa poata duce o viata 
completa intr-un mediu cultural, veni(i in Romania", 
zicea deunazi pre§edintele Constantinescu, in ranjetele 
asistentei, tinerii cu studii in strainatate cu care s-a 
intalnit la Cotroceni. Trebuie sa ai incon§tien{a halu- 
cinatorie a lui Emil Constantinescu ca sa incerci sa 
convingi asemenea creiere ca se poate vorbi de inte- 
grare, de prieteni, de mediu cultural, de viata completa, 
intr-o Jara in care te ineaca saracia, mizeria, insecu- 
ritatea, desconsiderarea, in care daca ie§i sa-Ji ceri 
dreptul de muncitor cu capul la o viata cat de cat 
decenta sunt pu§i jandarmii pe tine. 

Guvernul trebuie sa incerce sa-i retina pe ace§ti 
tineri in tara pe bani, nu pe vorbe. A§a cum guvernul 
Germaniei e con§tient de ramanerea in urma in materie 
de IT fata de Statele Unite sau Franta, drept care raco- 
leaza competente, tot a§a, palatul Victoria ar trebui sa 



78 Cristian Tudor Popescu 

fie con§tient de extraordinara resursa pe care o 
reprezinta o persoana superior instruita. Sa se intrebe 
macar de ce tarile avansate acorda viza §i permis de 
munca intr-un timp record oricarui informatician 
calificat. Industria software are, pentru o tara saraca, 
avantajul de a nu necesita mari investitii, cu condrtia sa 
ai la dispozijie materie prima cenu§ie. Multumita lui 
Dumnezeu, noi avem. Piata informatica mondiala 
cunoa§te un boom fara precedent, sunt comenzi de 
programe din toata lumea, din cele mai variate domenii, 
design, banking, medicina, aviatie etc., care pot fi 
executate in Romania. De ce sa nu utilizam astfel in 
folosul nostru fenomenul globalizarii ? Nu trebuie 
pentru asta sa cream fabrici, lucru greu §i de durata, 
e suficient sa exportam produse ale creierului. Sunt 
straini care au in{eles perfect acest lucru, intemeind 
firme de soft prin apartamente de bloc §i evitand fiscul 
impovarator, firme unde studenji in ultimul an de facul- 
tate produc, pentru un salariu de 300-400 dolari pe 
luna, maret pentru ei, avantajos pentru angajator, pro- 
grame vandabile in Vest pe milioane de dolari. Numai 
guvernul roman nu intelege ca acestor tineri trebuie sa 
li se creeze locuri de munca legale §i bine platite in 
Romania, ca domeniul informaticii trebuie sa aiba un 
tratament privilegiat, sa fie cu adevarat o prioritate 
nationals, la fel de importanta ca strangerea darilor, 
principala grija a statului nostru. Ramanand in tara, 
ace§ti tineri i§i cheltuiesc salariile aici, nu in Germania, 
impun un alt standard de viata, care poate fi fermentul 
mult a§teptatei clase mijlocii. Plecand in Germania, 
e foarte putin probabil ca vor mai reveni vreodata. 
Contractul lor e limitat la maximum 5 ani, normal, 



Un cadavru umplut cu ziare 79 

nemjii vor sa vanture multa forja de munca intelectuala, 
nu sa impamanteneasca estici. Dupa aceea, daca se 
intorc in Romania, o Romanie ramasa, evident, acolo 
unde au lasat-o din punctul de vedere al industriei 
informatice, sunt considera{i „supracalificati" §i prea 
scumpi de catre angajatorii locali. §i nici nu se mai pot 
adapta la realitatile romane§ti, a§a ca - directia Canada 
sau Australia. 

M-am uitat in celebrul §i prea pu(in cunoscutul 
„ Action Plan for Governmental Program for the year 
2000 and 2001-2004 period", trimis de guvern la 
Bruxelles. Nici o fraza despre tehnologia informationala 
§i rolul ei pentru Romania, aceste cuvinte nici macar nu 
apar. Interesant e ca Bruxelles-ul s-a aratat ferm pana 
la duritate in ce prive§te problema handicapatilor din 
Romania, presand guvernul sa ia masuri mai ceva ca 
partidul pe vremuri, dar n-a zis nici bleau despre copiii 
inteligenti de pe aici, care se intampla sa fie ceva mai 
mulji. Sa nu §tie Occidentul ca tinerii sclipitori carora 
nu li se ofera posibilitati de manifestare in condnli 
civilizate pot deveni lesne ni§te handicapati? Ca pot 
ajunge, in minunata societate romaneasca, sa-§i traga 
creierul dupa ei ca pe un picior paralizat? Fire§te ca 
vesticii §tiu, dar interesul lor e sa taca chitic, caci 
Germania, iata, are nevoie de minti care sa-i salte 
nivelul informatic, ca sa ne putem uita in continuare a 
paguba la produsele nemte§ti „de§tepte" §i scumpe, 
mult peste punga noastra. 

Am scris acest text cu naduf §i cu resemnare, doar 
ca sa §tim cum stam cu totii §i, in primul rand, tinerii 
cu minte brici care se uita la balamucul politic de 
deasupra capetelor lor ca la cu§ca cu maimute mici de 



80 Cristian Tudor Popescu 

la gradina zoologica. Nu cred ca va avea vreun efect 
asupra unei clase conducatoare, care, in marea ei 
majoritate, nu vede nimic in afara combinatiilor §i 
cuplaraiei proprii. §i atunci, poate ca singura solu(ie ar 
fi sa cerem Occidentului, a§a cum se vindeau cartile la 
punga sub Ceau§escu, ca de fiecare specialist pe care il 
achizi{ioneaza sa ia §i doi-trei politicieni de-ai no§tri - 
s-o gasi §i pentru ei vreo slujba la rupt bilete sau vandut 
inghetata. 



Daca maine e soare, ma sinucid 



problema de manual : formulati negata logica a 
afirmatiei : daca maine va fi soare, ma voi sinucide. 
Mecanismele primare de gandire imping spre raspunsul 
„ normal" : daca maine nu va fi soare, nu ma voi 
sinucide. Vine atunci profesorul de logica §i corecteaza 
cu superioritate : nu, Georgescule, negata logica a lui p 
implica q este non q implica non p, adica : daca nu ma 
voi sinucide, maine nu va fi fost soare. Ai inteles ? 

In eel mai bun caz, Georgescu da din cap §i refine 
mecanic inversiunea non q implica non p. As, vrea sa 
fiu in clasa la lec{ia asta §i sa-1 intreb pe atot§tiutorul 
magistru : de ce, domnule profesor ? De ce normalul 
nu e normal ? 99 la suta dintre dom' profesori ar ridica 
din umeri, pentru ca le e lene sa mearga dincolo de ce 
recita elevilor de ani de zile. §i dincolo se afla un 
principiu puternic §i profund : conservarea cantitajii 
de informajie. 

Un sistem material poate fi distrus - cantitatea de 
informatie din el ramane neschimbata. Amintiti-va de 
Boeingul 747 al companiei TWA, pulverizat in largul 
New York-ului. Dupa un an, speciali§tii reconstruisera 
avionul bucajica cu bucatica, recuperand totul de pe 
fundul oceanului. Imaginea imensei aeronave in hangar, 
lipita ca intr-un puzzle magic, e un triumf al infor- 
majici asupra materiei. 



82 Cristian Tudor Popescu 

„Nimic nu se pierde, totul se transforms." Infor- 
matia, ca §i energia, nu se „pierde" in transformarile 
materiale. Dar, spre deosebire de energie, nici nu se 
transforms. Daca un singur bit din setul initial se 
schimba in reversul sau, atunci se petrec simultan doua 
lucruri : ceva dispare din sistem §i ceva se adauga. 
Sistemul devine altceva. Negarea logica poate fi privita 
ca o „distrugere". Daca ea se produce dupa schema non 
p implica non q, in sistem se introduce informatie 
straina. In afirmatia directa se spunea ce voi face daca 
maine va fi soare - nu se spunea nimic, absolut nimic, 
nici un bit nu da seama despre ce se va intampla 
daca maine soarele va fi acoperit de nori. Se poate 
intampla orice : sa ma sinucid sau nu. Deci „negata" : 
daca maine nu e soare, nu ma sinucid desfiinteaza prin 
adaugare de informatie sistemul informational consti- 
tuit de afirmatia initiala. 

In schimb, negata : daca nu ma voi sinucide rezulta 
ca maine nu va fi fost soare, contine exact aceea§i 
cantitate de informatie ca §i : daca maine va fi soare, 
ma voi sinucide. Oricand din aceasta negata logica se 
poate reconstrui afirmatia initiala. 

Autorii de romane politiste, mai exact detective, de 
tipul whodunit (cine a facut-o?) au facut din acest 
principiu o regula nescrisa a prozei pe care o practica. 
Scriitorul trebuie sa aiba la dispozitie spre finalul nara- 
tiunii exact aceleasi date ca §i cititorul : daca acesta 
din urma e suficient de inteligent, poate ghici solutia 
enigmei din ce-a citit pana atunci. Daca nu, la lectura 
deznodamantului se va delecta cu surpriza : cum de nu 
m-am gandit? Daca insa autorul ar dezvalui, sa zicem, 
ca fiind uciga§ul o persoana la care nu se facuse pana 
atunci nici o referire in text, dezamagirea cititorului ar 



Un cadavru umplut cu ziare 83 

fi instinctiva §i totala. El nu va mai citi niciodata vreo 
carte a acelui autor infractor textual §i logic. 

Ar trebui verificat daca nu cumva toate tipurile de 
fals din logica se reduc la incalcarea principiului 
conservarii cantitatii de informatie. 



Hitecha, my love 



Traim vremuri de extraordinar avant al gtiintei 
§i tehnicii. Interacjiunea om-tehnologie capata noi 
valente. O thailandeza s-a prezentat la doctor cu un 
telemobil Nokia bagat in popou. Obiectul, miniaturizat 
§i supraperformant, ajunsese adanc in intestinul gros cu 
ocazia unei partide de sex dezlan{uite. Indivizii mai 
primitivi se pot gandi la utilizarea modului de alerta 
prin vibrafii al telefonului pentru producerea de placed 
locale, rafinatii i§i imagineaza insa senzajiile zgudui- 
toare, spasmele ucigator de dulci pe care le poate trezi 
un „te iubesc" §optit nu langa urechea sau buzele iubi- 
tei, ci direct in rect, gratie serviciilor prompte, la orice 
ora din zi §i din noapte, Connex sau Dialog. Ce puter- 
nica incarcatura afectiva, ce manunchi de apropouri 
ame{itoare va insemna un telemobil cadou de ziua ei ! 

E de mirare cum de nu s-a dezvoltat pana acum o 
video-industrie erotica bazata pe microcamere de luat 
vederi. Ele sunt folosite doar in explorari de medicina 
interna, inca nu s-a gandit nimeni cat de excitanta ar 
putea fi imaginea ovarelor sau trompelor unei gagici, 
ar face mult mai multa valva decat vulva. O viziune 
interna, tridimensionals, color, a vaginului Pamelei 
Anderson pe coperta Playboy sau, ma rog, Plai cu boi. 
Pasul urmator - sa gandim dinamic, multiplex. O camera- 
-pastila in varful prezervativului, care sa ofere, in tim- 
pul amorului, imagini ale pulsatiilor interne feminine 



Un cadavru umplut cu ziare 85 

accesabile cu #69 pe ecranul telefonului mobil. Exista 
sj persoane delicate, care adora iubirea romantica - 
pentru ele, Philips va livra imagini tomografice ale 
cordului iubitei/iubitului batand in timp real. 

Potentialitati remarcabile mi se pare ca poseda sj 
mausul computerului. Parca vaz, ca pe-o icoana, tru- 
purile amantdor ce se privesc pe display in vreme ce i§i 
plimba cate un maus prin zonele erogene, clicaind la 
punctul sensibil - real double mouse love standard IBM. 
In lirica viitorului apropiat va face epoca distihul 
„Lasa-ma sa-fi urc/ Mausul pe sfarc", pulverizand in 
fine dezgustatorul loc comun „Lasand prada gurii mele 
ale tale buze dulci". Sunt §i clapetari conservatori care 
nu accepta mausul, pentru ei tastatura e sfanta - i§i pun 
partenera cu fundul pe ea §i privesc fascinati, peste 
umarul femeii, §irurile alfanumerice care zvacnesc rit- 
mic pe ecran. 

Pot sa injeleg cate ceva din toate acestea, deoarece 
sj mie imi place hitecha, noua tehnologie. Ma simt bine 
in camere cu taste §i ecrane, imi place ropotul clapelor, 
ca ploaia, vara, pe acoperi§uri batrane, imi place stra- 
lucirea rece a display-urilor, mai ales cand langa ele se 
afla o scrumiera plina cu chi§toace sau ni§te coji de 
salam, mi se pare minunat curcubeul de difractie pe 
luciul compact discului, privesc totdeauna cu un senti- 
ment straniu ie§irea foii din imprimanta ca un mesaj de 
pe alt taram. 

Imi plac liniile pure §i nobile ale monitorului pus pe 
un soclu gat de lebada. 

Un singur neajuns : nu §tiu de ce, pe masura ce 
hitecha se face tot mai frumoasa , oamenii ata§ati ei mi 
se par tot mai uratL 



Sa invajam ungure§te 



Multa lume a§teapta alegerile parlamentare §i 
prezidentiale din noiembrie ca pe un nou ceas al izba- 
virii. De 10 ani, alegerile sunt pentru {ara noastra mereu 
cruciale, mereu decisive, mereu chestiuni de via{a §i de 
moarte. Lungile zile amare cand romanului i se ofera 
posibilitatea sa aleaga liber §i democratic intre saracie, 
mizerie, boala §i cimitir se aduna din 4 in 4 ani, toamna, 
in mana care pocne§te §tampila. Unii sunt convin§i ca 
in felul asta impiedica „ascensiunea stangii", aljii ca 
pun capat stapanirii „dreptei care a jefuit tara", al£ii 
vor, pur §i simplu, „sa-§i razbune". Toti sunt strabatuti 
atunci de un fior ontologic, dupa patru ani cioara, sunt 
o zi §oim, simt ca exista §i ca tin in maini propria 
soarta. Aproape imi pare rau ca trebuie sa sfaram §i 
aceasta iluzie : „De atatea surogate, apetitul lag o sa se 
simta-n oase la urma§i", scria profetic prin anii '80 
Adrian Paunescu. Aidoma tuturor plasticariilor §i car- 
pelor care umplu tarabele romane§ti, §i buletinul de vot 
e o marfa contrafacuta, un fals, pe care il inghi{im cu 
setea cu care sorbeam pe vremuri din nechezol §i acum 
dam pe gat zemurile multicolore benzoate „cu aroma 
naturala". 

ALEGERILE NU AU LOC IN TOAMNA, ALE- 
GERILE SE DESFASOARA ACUM. Nu in sectii §i 
cabine de votare, nu pe ecranele cu procente §i grafice 
viu colorate, ci in sediile de partid, in spatele u§ilor 



Un cadavru umplut cu ziare 87 

inchise, unde nu ajunge niciodata picior de alegator. 
Acolo, pe coltul mesei, tarabagiii politici §i trasei§tii 
(termen pe care mi 1-a sugerat traiectoria dinamicului 
fripturist Mircea Co§ea) se in{eleg din pret. Un soi de 
targ de carne mai mult sau mai putin vie, o roiala 
disperata de mu§te fara cap care zboara peste masa 
verde din judet; in judet, din partid in partid, doar-doar 
or gasi un varf de lista pe care sa se a§eze. Te intreaba 
cineva, pe tine, pedist valcean de rand, daca il vrei pe 
Radu Vasile ? Ai alta varianta, aperist de rand, decat sa 
te cuprinzi de dragoste pentru Viorel Catarama? 
Nicolae Vacaroiu a avut posibilitatea sa declare public 
ca, daca e plantat pe listele PDSR Adrian Severin, el i§i 
da demisia din partid, dar pedeseri§tii de rand ce altceva 
au de facut decat sa injure uluiti la luna, avandu-1 deja 
in brate pe celalalt Adrian, turnatorul Vilau ? Cu toata 
opozijia lor disperata, liberalilor timi§eni le este bagat 
pe gat, primul pe lista, fostul pedist Radu Feldman 
Alexandru. Ca sa nu mai vorbim de Iarani§ti, ca acolo 
se practica sexul in grup... 

Dupa ce se incheie cotarceala generala §i listele se 
inchid, alegatorului nu-i mai ramane, la a§a-zisele 
„alegeri", decat sa voteze trandafiri, garoafe, sageti, 
chei §.a.m.d., nu oameni. Iar oamenii sunt tot aia pe 
care nu i-a votat cu adevarat nimeni, niciodata, muta{i 
de colo-colo, alcatuind acela§i parlament care culege 
maximum de neincredere §i dispret in toate sondajele §i 
pe care il reconfirmam pe post din 4 in 4 ani, votand 
„in orb". 

Ineficienja §i putreziciunea politicului cangreneaza 
economicul, socialul, culturalul, toata via{a noastra. 
Trebuie schimbat sistemul politic, zic unii politicieni, 
§i i§i tree asta in program ca sa n-o uite peste 4 ani, 



88 Cristian Tudor Popescu 

cand o sa ne-o serveasca din nou. Al(ii ne anunja ca a§a 
ceva e greu, teribil de greu, asta nu se face de pe o zi 
pe alta etc. , etc. Exista totu§i un partid in aceasta tara 
pentru care nu e greu. Un partid care a injeles ca 
democratia trebuie aplicata atat dupa, cat §i inainte de 
alcatuirea listelor de candidal, §i asta nu in numele 
unor idealuri politice abstracte, de simpozion, ci in 
beneficiul sau practic §i imediat. Spre cinstea lui §i spre 
ru§inea §i invatarea de minte a romanilor, acest partid 
este UDMR. 

Pe 22 iulie anul acesta, Consiliul Reprezentantdor 
Unionali, „parlamentul" UDMR, a introdus §i aprobat 
un nou sistem de alcatuire a listelor, testat in alegerile 
din '96 in secuime. In toate filialele UDMR au loc 
alegeri preliminare pentru stabilirea candidatilor §i a 
ordinii lor pe listele parlamentare. Votantii udemeri§ti 
au de ales intre doua modalitati : fie votul popular 
direct prin care filiala stabile§te lista ce va fi comunicata 
la centru, fie desemnarea unui numar de electori, in 
funcjie de numarul de voturi din filiala inregistrat la 
alegerile locale, electori care se intrunesc, asculta plat- 
formele-program ale candidatilor §i dau note care vor 
configura lista om cu om. Dintr-un foe, un intreg dome- 
niu de activitate discretionar-clientelara a „conducerii 
de la centru", care, in cazul partidelor romane§ti, pune 
felurifi ipochimeni cap de lista in judeje unde nu i-a 
vazut nimeni vreodata la fata, este azvarlit in neant. 
Lista nu mai este oarba, avem de-a face, de fapt, cu o 
forma de uninominalizare a votului, un filtru care obliga 
impostorii sa iasa la scena deschisa. §i o sa ne miram 
la toamna noi, majoritarii, ce disciplina impresionanta 
de vot au etnicii maghiari ; pai cum sa n-aiba, de vreme 
ce nu sunt chinui{i, cand se turmenteaza, de intrebarea : 



Un cadavru umplut cu ziare 89 

eu cu cine votez ? , adresata unui Centru neguros §i 
atotputernic. Mai mult. Ca sa candideze, atentie, in 
aceste prealegeri, nu in alegerile generale, maghiarii 
trebuie sa indeplineasca o grila de criterii devastatoare. 
De pilda, respectivul trebuie sa aiba eel pujin 3 ani 
vechime in UDMR ! S-a zis cu intrarea in partid astazi 
si punerea cap de lista maine, sau chiar invers, obicei 
atat de popular la partidele romane§ti ! S-a zis cu ple- 
catul din partid cu ga§ca, urmat de revenirea cu caciula 
in mana cand se apropie alegerile. Apoi : candidatul 
trebuie sa aiba domiciliul stabil in judetul unde can- 
dideaza. Scurt ! Nu se poate plimba deci favoritul cen- 
trului, baiat de vila in Bucure§ti, din Teleorman in 
Bihor, ca sa apuce parlamentul. De asemenea, le este 
interzis sa candideze pentru liste celor care in ultimii 10 
ani au candidat independent sau cu alte partide. Iarasi 
o bariera care ar da de-a berbeleacul puzderie de tra- 
seisti. (Faptul ca UDMR a impus acest criteriu pentru 
a-i bloca pe cei din organizatiile concurente, cum ar fi 
Asociatia civica „Pro Odorhei", condusa de primarul 
Szasz Jeno, nu are relevanta in cazul general.) In fine, 
le este interzis primarilor, viceprimarilor, presedinjilor 
de consilii judetene sa candideze - un caz de tip Ciorbea 
e imposibil la unguri, care isi pastreaza pozitiile cuce- 
rite in administrate . 

In aceste conditii, nimeni nu se simte senator de 
drept in UDMR. Cu exceptia lui Marko Bela, care are 
asigurat locul I la Mures, fiind presedintele Uniunii, to{i 
ceilalti parlamentari maghiari pot fi rasturnati de o 
mi§care de respingere venita de jos in sus. Fireste, 
cazul UDMR prezinta o caracteristica speciala : votan{ii 
sunt identificabili si controlabili prin etnie. Ceea ce nu 
inseamna ca acest sistem, cu adaptari minime, n-ar 



90 Cristian Tudor Popescu 

putea fi aplicat in filialele partidelor romane§ti. Altfel, 
vom continua ani de-a randul sa constatam, cei care 
suntem destul de lucizi pentru asta, ca fata de grupul 
parlamentarilor maghiari, care arata ca o falanga cu 
personalitaji puternice, posedand educate §i abilitate, 
capabile sa slujeasca interesele etniei lor cu o tenaci- 
tate §i o dibacie demne de admirat, „ai no§tri" sunt 
o adunatura de borfa§i, muhaiele §i chelneri de bacs> 
suri mici. 



Politica §i sex 



Ma ingroze§te adesea gandul ca apar^in unei natii 
barbare. O najie necioplita, lipsita de rafinament §i 
incapabila de toleranta. A§a cum se uita romanii la 
ba§tina§ul ruandez care agita zambaret capul desparjit 
de trup al vecinului sau ca pe o plasa cu pe§te proaspat 
prins, a§a se uita Europa la romani... Ace§ti romani 
care nu sunt in stare, de pilda, sa priceapa ca homo- 
sexualii sunt §i ei oameni, cu nevoile, cu durerile, cu 
dramele lor. Ca o societate democratica trebuie sa des- 
chida drumul spre realizarea plenara a tuturor dorin- 
telor. Ma delimitez de o asemenea atitudine. Nu numai 
ca pedera§tii §i lesbienele trebuie lasafi in legea lor, sa 
se pipaie §i sa se linga in vazul lumii, dar trebuie sa fim 
democrat §i toleran{i pana la capat, nu pe portiuni. 
Mai sunt §i alte minoritati sexuale care sufera din 
pricina ca nu sunt injelese de societate. Necrofilii, de 
exemplu, cei care fac amor cu cadavre, ei cum sa-§i 
traiasca pasiunea vietii cand nu au acces neingradit in 
cimitire? Ca sa nu mai vorbim de morga, unde se 
irose§te atata prospatura. Apoi zoofilii, dedicatj anima- 
lelor, care-§i au §i ei cate o Claudia Schiffer cu uger de 
nota 10 sau un magaru§ pe post de Antonio Banderas. 
S-a gandit cineva ca, o data cu dezastrul din zootehnia 
romaneasca, zoofililor li se reduc posibilitajile de a 
avea o relajie? Ce, ei nu sunt oameni? Exista, de 



92 Cristian Tudor Popescu 

asemenea, categoria celor care obi§nuiesc s-o faca cu 
statui - literatura medicala denume§te asta pigma- 
lionism ; deunazi, tocmai a incercat unul pe la Bacau 
cu Monumentul Eroului Necunoscut. Ce jale trebuie 
sa-i bantuie de atatia ani pe pigmalioni§ti, de cand 
superexcitantul Lenin a fost dat jos de pe soclu §i 
inlocuit cu doua steaguri impracticabile. E nedrept ca 
ace§tia sa fie prigoni{i, mai ales ca ei pot inlocui admi- 
ratia noastra abstracts §i rece pentru Mihai Viteazul 
calare cu o pasiune fierbinte §i mistuitoare. Asta da, 
dragoste de tara ! 

Aveti dreptate, ce am scris pana acum este, stimati 
cititori, grotesc, funambulesc, absurd. Procedeul a§a se 
§i cheama in logica, reductio ad absurdum. Logica 
impinsa pana la ultimele consecinte nu face insa decat 
sa puna in lumina falsul confinut in ipoteza inijiala : 
„problema" homosexuala in Romania. Democratia se 
dovede§te la fel de fertila precum comunismul in a 
na§te false probleme, desfasurate cu mare galagie in 
fata cetatenilor nedumeriti. A§a cum pe vremea lui nea 
Nicu aflam ca necazul nostru eel mai arzator este 
bomba cu neutroni, acum ni se spune ca viitorul patriei 
depinde de cum ne punem cu homosexualii. Sinodul 
romanesc solicita insistent parlamentului sa reflecteze 
asupra abrogarii art. 200 Cod penal, care sancjioneaza 
homosexualitatea in manifestarile ei publice. Apoi, 
felurni „intelighenti", stipendiafi gros din afara, s-au 
gasit sa injure Biserica Ortodoxa Romana §i sa ceara 
scoaterea dosarelor de Securitate ale Sfin{ilor Parinti 
pentru ca nu-i primesc la san pe homosexuali. Apelul 
Bisericii este de bun-sim{ in esenja : morala cre§tina, 
legea fireasca, traditia, institujia familiei. Pacatele 



Un cadavru umplut cu ziare 93 

BOR in ceea ce prive§te colaborarea cu comuni§tii §i 
Securitatea nu sunt in chestie, n-au nici o legatura cu 
pozifia fata de homosexualitate. Pe de alta parte, 
nu cred ca tonul apocaliptic al Bisericii este eel 
potrivit : daca se abroga art. 200 Cod penal, n-or sa se 
inmulteasca homosexualii peste masura, nu se va stinge 
stirpea romanilor §i n-o sa creasca nivelul de trai. Daca 
ramane in vigoare art. 200 Cod penal, homosexualii nu 
vor fi haituiji, pe aici, prin Romania, dupa cum nici 
n-au fost, eel pujin in ultimul deceniu. Dimpotriva, 
pedofilii straini cu pofta de baietei vin la noi ca in rai. 
Nu se practica nici un fel de discriminare profesionala 
sau in privin{a drepturilor ceta{ene§ti pe motiv de 
homosexualitate. Prigoana impotriva homosexualilor 
din Romania e la fel de reala ca genocidul impotriva 
maghiarilor, invocat de episcopul Tokes, sau pogro- 
murile pe care le imagineaza evrei agitaji dupa ce 
citesc Romania Mare. Atata vreme cat devierea sexuala 
ramane un fenomen individual, consumat in intimitate, 
fara intersecjie cu spajiul public, ea pur §i simplu nu 
face obiectul art. 200 Cod penal, ca §i, de altfel, al 
intregii legisla{ii romane§ti. §i, de fapt, nu intereseaza 
opinia publica. Abrogarea art. 200 Cod penal, care 
incrimineaza savar§irea in public, propaganda, aso- 
cierea sau actele de prozelitism homosexual, poate 
avea insa consecinte nefaste pentru ochii §i urechile 
majoritatii : la invazia dezgustatoare a pornografiei 
heterosexuale, „normale", pe care simplul cetatean e 
nevoit s-o suporte, se va adauga, colac peste pupeze 
sau, mai exact, colac peste closet, spectacolul preluat 
din Vest al carelor alegorice cu „fetite" epilate, coafate, 
belciugate, dansand in desuuri de piele §i matase, 



94 Cristian Tudor Popescu 

precum §i al „baietilor" care se chinuie sa-§i ascunda 
sanii §i sa-§i ingroa§e vocea. Iar pentru televiziuni, 
porcariile „homo" ale grupului „Vacanta Mare" vor 
deveni opera unor precursori ilusjxi... 

Vulgaritatea, obscenitatea ma deranjeaza indiferent 
daca sunt „homo" sau „hetero". Totu§i, nu cred ca se 
pot pune pe acela§i plan sexualitatea normala §i vreo 
forma aberanta a ei, fie §i pentru simplul motiv ca 
umanitatea exista ca rezultat al imperecherii hetero- 
sexuale - o omenire homosexuals ar disparea stearpa in 
cateva zeci de ani, intr-o decrepitudine de sfar§it de 
lume. Or, in miezul presiunilor care se fac acum pentru 
ca homosexualitatea sa capete o existenta statutara in 
Romania se afla nu sexul, ci politica. Intrucat, cum am 
aratat, deviantul sexual nu are nici o durere de cap ca 
individ, ceea ce se vrea, de fapt, este objinerea de 
drepturi colective de catre minoritatea homosexuals, 
recunoscuta ca atare - de aceasta chestiune ne-am izbit 
de nenumarate ori in plan etnic. Vor baruri, cluburi, 
teatre, zone intregi care sa le apartina, vor festivaluri sj 
congrese. O data ce se grupeaza in organizatii legali- 
zate, homosexualii se pot promova unii pe ceilal{i in 
diverse structuri, pot sa devina din discriminati inchi- 
puiti ni§te factori agresivi de dislocare pe tacute a 
heterosexualilor, cum in Vest deja se intampla - encla- 
vele se pot construi §i altfel decat geografic sau etnic. 
§i in politica lucrurile ar sta altfel : s-ar mai dizolva 
oare peste noapte tandemuri de tipul Mele§canu- 
-Stolojan sau Constantinescu-Isarescu daca ele ar fi 
fundamentate pe alte baze ? 

In concluzie, le-a§ spune domnilor §i doamnelor 
homosexuali sa-§i vada de treaba cu discretie, iar 



Un cadavru umplut cu ziare 95 

parlamentarilor sa lase art. 200 la locul lui, fara 
declaratii de virilism carpatin. In Romania avem totu§i 
ni§te probleme cu viata, cu moartea, cu boala, cu 
saracia, problema homosexualitatii e rezolvata. Nu e 
necesar ca olandezii sa ceara „0 Romanie mai homo- 
sexuala" - oricum, de atata vreme, politicienii no§tri 
dragi reguleaza acest popor fara nici o discriminare. 



Citiji instrucjiunile ! 



In situatiile-limita, solutia cea mai lesnicioasa §i 
profitabila pentru un ziar este sa observe direcjia in 
care merg majoritar emotia §i simpatia publicului §i s-o 
ia intr-acolo. Cand avem de-a face cu jurnali§ti sau 
televiziuni care §i-ar vinde §i mama pentru audien{a, 
apare intaratarea premeditata a multimii de feluriji 
patriot de cocteil §i fashion, care toaca marunt pe 
televizor mai mult decat invitajii §i telespectatorii la un 
loc. Un ziar adevarat, un ziarist adevarat trebuie sa-§i 
asume in astfel de momente singura opjiune cu adevarat 
patriotica : adevarul. Chiar daca in primele momente 
de fierbinteala risca sa fie luat cu pietre. 

Dupa cat aflu aici, la antipozi, unde stau cu capul in 
jos §i incerc sa judec drept, in tara se alimenteaza un 
curent de opinie publica ce ii considera pe oficialii 
olimpici du§manii galbeni de invidie ai Andreei 
Raducan, ai sportului romanesc, ai Romaniei cu totul. 
Aud ca la Craiova elevii ie§i{i in strada striga : „S-au 
ofticat ca suntem buni ! ", „A{i afi§at doar preful urii/ 
Nu mor caii cand vor cainii" §i ca prefectul judetului 
Dolj, ca factor de echilibru §i responsabilitate, le 
canta-n struna : „Cei care au luat aceasta decizie ar 
trebui sa se trateze cu Nurofen, ca sa se faca bine la 
cap". Faptul ca o autoritate a statului, aflata, fire§te, in 
campanie electorala, zice a§a ceva nu dovede§te decat 
ca mai e mult pana ne facem bine noi. Stimaji cititori, 
repet cu tot calmul §i seriozitatea de care sunt capabil : 



Un cadavru umplut cu ziare 97 

autoritatea olimpica nu are nimic personal cu Romania. 
Un prim argument il constituie inscrierea cazurilor 
sportivilor romani acuza{i de dopaj intr-o lunga serie 
care marcheaza definitiv aceasta Olimpiada. Agitatorii 
din Jara nu fac vorbire despre faptul ca „registrul 
negru", the Drug Team al acestor Jocuri, numara nu 
mai pujin de 35 de cazuri, fa(a de 2 la Atlanta sau 5 la 
Barcelona. In capul listei este campionul mondial la 
aruncarea greutatii, americanul C.J. Hunter, sotul 
celebrei sprintere Marion Jones, aflata in cursa pentru 
5 medalii aici, la Sydney. Gasit pozitiv inca din iulie, §i 
inca la o substanja dopanta din cele mai tari, steroidul 
anabolizant nandrolon, C.J. Hunter 1-a angajat ca sa-1 
apere pe avocatul care a cagtigat celebrul proces al lui 
O.J. Simpson - presa vorbe§te deja de transformarea 
cazului negrului C.J. intr-un caz tip O.J. Halterofilei 
bulgare Izabela Dragneva i s-a retras medalia de aur 
dupa testul pozitiv la furosemid, un diuretic interzis. 
Pentru acela§i motiv, colegii ei, halterofilii Sevdolin 
Mincev §i Ivan Ivanov, au pierdut medalia de bronz §i, 
respectiv, de argint. Aruncatorul de ciocan din Belarus, 
Vadim Deviatovski, alungat de la Olimpiada pentru 
nandrolon. Mark Richardson, cunoscutul alergator 
britanic, retras din echipa Angliei pe 8 septembrie - 
tot nandrolon. Feble^ea Italiei la ciclism, Andreea 
Colinelli - trimis acasa pentru dopaj cu substanta EPO. 
Iara§i nandrolonul i-a eliminat pe alergatorii Simon 
Kemboi (Kenya), Dupe Osime (Nigeria). Pana §i sprin- 
terii unguri Gabor Dobos §i Judit Szekeres, spre lini§tea 
tribunilor din Romania, au fost suspenda(i pentru uti- 
lizarea steroizilor. Ca sa nu mai vorbim de cei nu mai 
pu(in de 27 de atleti chinezi retra§i din lot inainte de 
J.O. de propria federate ca sa nu-i gaseasca altii cu 
bombonica in sange. Spa(iul nu-mi permite sa continuu. 



98 Cristian Tudor Popescu 

Aproape toji acuzajii au pretins ca sunt nevinovatj, 
venind cu Justificari" deja clasice pentru comisiile de 
judecata („drogul era con{inut intr-un supliment 
alimentar §i nu mi-am dat seama") sau cu explicajii 
grote§ti, ca alergatorul german Dieter Bokmann, care 
anuria ca steroizii i-au fost bagati in pasta de dinji, ori 
antrenorul uzbec de atletism Voinov, venit in Australia 
cu un brat de flacoane cu Somatotropin, cica pentru 
a-§i trata chelia. 

Este limpede, pentru oricine e dispus sa ra{ioneze, 
ca avem de-a face cu o campanie antidoping fara prece- 
dent, care nu tine seama de nationalitate, rasa sau sex. 
Deviza autoritatii olimpice este - zero toleranja. 

O a doua imagine falsa este cea a inver§unarii ofici- 
alilor pe Andreea Raducan. Nici vorba de a§a ceva. 
Directorul executiv al Federatiei australiene de 
gimnastica, Lane Allen, declara ca simte doar tristeje 
pentru situatia Andreei, „victima a unei infractiuni 
nepremeditate, de care se face vinovat doctorul 
echipei". Directorul general al CIO, Francois Carrard, 
recunoa§te ca „e o decizie aspra, dar asta-i situatia. Nu 
trebuie sa ne lasam condu§i de emotii". Jacques Rogge, 
vicepre§edintele CIO, e de-a dreptul patetic : „E o 
decizie dureroasa. Una dintre cele mai rele experiente 
traite in viafa mea olimpica". Prin declarafiile oficialilor 
sai, CIO a recunoscut ca Andreea nu a ingerat con§tient 
substanfa §i ca „nu a avut avantaje competijionale" din 
prezenja ei in organism. Dimpotriva, Nadia Comaneci 
ne-a spus, ca profesionista, ca e §i greu sa te dopezi in 
gimnastica, unde nu e vorba in primul rand de forta §i 
rezistenja, ci de precizie, pe care efedrina poate chiar 
sa ti-o altereze prin accelerarea batailor inimii. 

Cu exceptia antrenoarei gimnastelor rusoaice, care 
cere sj retragerea medaliilor de aur pentru Romania din 



Un cadavru umplut cu ziare 99 

concursul pe echipe, n-am auzit pe aici ca Andreea sa 
fie considerata vinovata de cineva. Blandefea fata de 
cazul ei e maxima, n-a fost obligata sa paraseasca satul 
olimpic §i nu s-a pronunjat pana acum nici o suspendare 
impotriva ei. Problema e cu totul alta. Regulamentul 
dupa care se conduce Comitetul Olimpic prevede, negru 
pe alb, ca dopaj inseamna prezenta in organismul spor- 
tivului a unei substante interzise. Nici mai mult, nici 
mai putin. Nu se menjioneaza nimic despre participarea 
con§tienta a sportivului la actul de dopaj sau despre 
masura in care rezultatul e viciat. In urina gimnastei 
romance Andreea Raducan s-a gasit o concentrate de 
pseudoefedrina de 90 nanograme la mililitru, de mai 
mult de trei ori peste limita admisa, 24 nanograme. 
Acesta este un fapt de care CIO nu poate face abstractie. 
Neretragandu-i-se Andreei medalia, s-ar face un act de 
justice morala, dar legea olimpica, a§a cum e ea in 
clipa de fata, buna sau proasta, ar fi incalcata, cu 
consecinte greu de estimat asupra viitorului campaniei 
antidoping. In delegatia romana s-a comis o infractiune 
sj exista un vinovat : doctorul Oana. Cum a putut face 
o asemenea tampenie un medic care asista echipa 
Romaniei §i pe vremea Nadiei Comaneci e greu de 
inchipuit. Nadia mi-a spus ca respectivul umbla alb la 
fata printre membrii delegatiei, incapabil sa mai scoata 
un cuvant. Raman in continuare convins ca aceasta 
gre§eala se datoreaza unei superficialitati din pacate 
prea romane§ti : sunt batran in meserie, le §tiu pe toate, 
nu ma incurc cu fleacuri, n-am cum sa gre§esc. A§ 
numi asta delict de competenta. 

Premierul Isarescu a aprobat sa i se dea banii pentru 
medalia olimpica de aur Andreei Raducan. E corect, 
fata a muncit pentru ei §i i-a ca§tigat pe drept. Insa 
problema remuneratiei pentru medaliatii olimpici, anul 



100 Cristian Tudor Popescu 

acesta destul de consistenta prin compara{ie cu saracia 
din {ara, na§te o intrebare : nu cumva lupta sportivilor 
romani pentru podium e impinsa astfel spre dege- 
nerare? Nu cumva in cazurile lui Ciharean, Matea§, 
Melinte, al inotatorului Cezar Badita, ba chiar §i al 
aruncatoarei de disc Nicoleta Grasu, care a parasit 
competnia in pripa, dupa ce a dat cu obiectul in balarii 
in calificari, e vorba de dorin{a de a obtine cu orice 
pret medalia? 

Inchei repetand cu incapajanare : cazul Andreei 
Raducan pune in lumina ciocnirea a doua civilizatii. 
Elevii din Craiova strigau : „Numai pentru o raceala/ 
Campioana-i data afara". E trist. A§ fi sperat ca macar 
ei, cei tineri, sa inteleaga ca nu e vorba de nici o 
raceala, ci de capacitatea unui popor de a respecta la 
virgula un articol de lege, un protocol, un contract, 
incepand, fire§te, prin a-1 cunoa§te. 

Daca doctorul Oana s-ar fi documentat pana la 
capat, n-am fi avut acum un caz Andreea Raducan. 
Nu-mi ramane deci decat sa adresez compatriotilor mei 
varstnici, tuturor romanilor care cred ca pot conduce 
avioane pe baza de tier §i vindeca oamenii prin inspiratii 
de geniu, §i in primul rand mie insumi, un apel fier- 
binte : „Cititj instrucfiunile ! ". 



Comunism ? Ce-i aia ? 



Un lucru, dupa parerea mea foarte important, nu s-a 
observat in toata harmalaia mediatica legata de eveni- 
mentele din Iugoslavia. Slobodan Milo§evici, inainte 
de a fi pre§edintele Iugoslaviei, este fostul §ef al Ligii 
Comuni§tilor din Serbia. Camarazii sai ii spuneau 
„micul Lenin". Mira Markovici, „odioasa" lui, profe- 
soara de marxism-leninism, este descendenta unei 
cunoscute familii de comuni§ti. Mai toti apropiatii lui 
Milo§evici din conducerea Iugoslaviei sunt fo§ti comu- 
ni§ti cu functii. Si totugi, niciodata in zilele fierbinji ale 
saptamanii trecute, din mijlocul sutelor de mii de 
manifestanti care au napadit strazile Belgradului, nu 
s-a strigat lozinca : „Jos comunismul ! ". 

La Bucure§ti, cu mai bine de 10 ani in urma, s-a 
strigat „Jos comunismul ! ". Acum, revolta sarbilor nu 
mai are components ideologica, de§i dictatorul e un 
fost lider comunist, transformat in nationalist, in buna 
traditie a lui Ceau§escu. Elementele determinante ale 
noii „revolutii din octombrie" sunt caderea nivelului de 
trai in Iugoslavia (40 $/luna salariul mediu) §i lungul 
§ir de razboaie pierdute de Milo§evici, culminand cu 
pacea incheiata cu NATO anul trecut, prin care Kosovo 
a fost data pe mana albanezilor, sarbii kosovari fiind 
siliti sa se refugieze in Serbia. 

Iugoslavii pur §i simplu s-au saturat, la modul foarte 
practic, de ineficien{a §i lacomia lui Milo§evici §i a 
camarilei sale. Astfel, „Sloba", cum continua sa fie 



102 Cristian Tudor Popescu 

alintat chiar §i acum, a fost inlaturat nu de bombele 
NATO, care 1-ar fi facut erou national, ci de propriul 
sau popor, caci a§a ii §ade bine oricarui dictator, cum 
incercam sa-i explic odinioara, fara succes, dlui 
Liiceanu, la televizor. 

Duminica au avut loc alegeri legislative in Lituania. 
A ca§tigat categoric stanga, in care un rol dominant il 
are Alianta Social-Democrata a fo§tilor comuni§ti con- 
dusa de Algirdas Brazauskas. Inseamna asta o optiune 
ideologica a electoratului lituanian? Dorinta rein- 
toarcerii la comunism? Au uitat balticii ca pentru ei 
comunismul a insemnat drumul mortii catre pustietatde 
siberiene? Nicidecum, este doar reculul fata de 
sacrificiile pe care au fost nevoitj sa le suporte de pe 
urma reformelor economice aspre cerute de candidatura 
Lituaniei la UE §i NATO. Partidul conservator Uniunea 
pentru Patrie, aflat la putere, nu a obtinut decat 8,2% 
din sufragii §i 10 locuri in parlament - este preful platit 
pentru curajul de a face o politica economics nepopu- 
lara, ale carei roade se vor vedea insa curand. 

Tot duminica s-a pronunjat §i electoratul polonez. 
Daca in 1995 fostul pre§edinte Lech WaOa a ajuns in 
turul II, pierzand strans, 52% la 48%, in fata actualului 
pre§edinte Aleksander Kwasniewski, acum Kwasniewski a 
ca§tigat deta§at, din primul tur, cu 50,4% din voturi. 
Domnul Kwasniewski este un fost ministru comunist, 
fost lider al tineretului comunist polonez. Nici macar 
dezvaluirea ca acum 3 ani §eful sau de campanie elec- 
torala, la indemnul sau amuzat, a parodiat gestul Papei 
de a saruta pamantul Poloniei pe aeroport nu i-a mancat 
procente. In mandatul sau 1995-2000, Polonia a intrat 
in NATO. Pentru mandatul urmator, fostul comunist 
Kwasniewski §i-a definit ca obiectiv principal primirea 
Poloniei in UE §i nu prea vad cum nu §i 1-ar indeplini. 



Un cadavru umplut cu ziare 103 

In schimb, fostul sau adversar, Lech WaOa, liderul 
legendarului sindicat Solidaritatea, al doilea polonez al 
secolului XX, dupa Papa, repet, Lech WaOa, ani de 
zile omul-simbol al rezisten^ei anticomuniste active din 
Europa de Est, a obtinut nici mai mult, nici mai putin 
decat 0,9% din voturile polonezilor, adica bate spre 
zona unui Marian Munteanu... 

Care Marian Munteanu, la un moment dat emblema 
Romaniei in Vest, fosta victima a minerilor chemaji in 
1990 de Ion Iliescu in Piata Universita{ii, declara ca, 
daca liderul PDSR va ca§tiga cursa prezidenjiala, el va 
fi bucuros sa-1 ajute ; daca dl. Munteanu va ajunge 
pre§edinte, atunci ii va cere „ajutorul §i sfatul" lui Ion 
Iliescu, a carui experienja o pretuie§te mult. 

Ce vreau sa spun insjruind aceste fapte petrecute 
intr-o saptamana ? Un lucru simplu, pe care unii nu-1 
vor intelege, nici accepta, pana cand vor deceda : la 
10 ani dupa caderea Zidului Berlinului mai exista in 
Europa de Est, biologic, fo§ti comuni§ti, dar comu- 
nismul a disparut din memoria activa, operationala, a 
maselor. Doar palcurile de anticomuni§ti de meserie 
continua sa mai invoce numele acestui concept mort. 
Paradoxal, cei care au renuntat in majoritate la 
comunism pentru un pragmatism de cele mai multe ori 
cinic sunt fo§tii comuni§ti, in vreme ce anticomuni§tii 
de mai noua extracjie §i-au facut din comunism ratiunea 
de a exista. 

Ce efect are acest fenomen asupra apropiatelor ale- 
geri din Romania? este intrebarea care se pune de la 
sine. Am fost joi la lansarea lui Ion Iliescu de la Sala 
Palatului. Dincolo de mascarada penduland intre 
grotesc §i penibil a luarilor de cuvant in sprijinul 
candidatului PDSR, cuvantul lui Ion Iliescu a fost o 
mare surpriza. Nu credeam ca il voi vedea §i auzi 



104 Cristian Tudor Popescu 

vreodata pe dl. Iliescu vorbind cu un ritm interior §i 
parametri ai discursului complet modificati. In mod 
obi§nuit, dl. Iliescu apasa pe cuvintele care ii plac, 
leneve§te chiar pe sunetele favorite (de pilda, atunci 
cand raspica indelung verbul „rastalmacesc", in 
„ras"-ul de inceput fiind adunat tot dispretul superior 
al activistului serios pentru „rauvoitorii din marginea 
societatii" care dezinformeaza), daca e pe scaun tresalta 
din umeri §i §olduri a§ezandu-se mai bine, gest iarasj 
de cod personal, prin care stabile§te o intimitate com- 
plice cu audienja - „derbedeii" sunt automat pu§i in 
afara acestei celule calde de comunicare. Apoi, ca orice 
orator cu experienfa in cuvantari comuniste, i§i a§teapta 
regulat, la paragraful cuvenit, aplauzele §i ovatiile. Ei 
bine, de data asta, dl. Iliescu a dat pur §i simplu sala 
peste cap, a desincronizat-o, scurtand la maximum 
pauzele de aplauze prin batai cu degetul in microfon, 
rostind cuvintele puternic, dar rapid §i egal, fara accen- 
tuari „semnificative". La un moment dat, a cerut „un 
scurt moment de reculegere pentru eroii cazuji in 
Revolutja din '89". §i scurt a fost : nici n-am apucat sa 
ne ridicam bine in picioare, ca dl. Iliescu ne-a §i a§ezat 
la loc cu un nea§teptat : mul{umesc ! Efectul, in planul 
transmisiei de mesaj catre electorat, mi se pare ie§it din 
comun: dl. Iliescu sugereaza cu putere ca pierde vre- 
mea cu discursurile astea, ca adversarii sai sunt ni§te 
pigmei neindemanatici §i ca ar trebui reinstalat la 
Cotroceni inca de maine, caci are lucruri serioase de 
rezolvat, nu vorbe. Aceasta autodistan{are dezideo- 
logizata fata de propriul discurs electoral creeaza o 
impresie de forja §i siguranta devastatoare. Dl. Iliescu 
sau cine 1-a invatat s-a uitat pur §i simplu cu un ochi 
limpede la ce spuneam ca se intampla in Est. 



Un cadavru umplut cu ziare 105 

Daca adversarii dlui Iliescu din cursa pentru 
Cotroceni au de gand sa il atace prin referiri mai mult 
sau mai pu{in fatj§e la trecutul sau §i reminiscentele 
comuniste, atunci ar face mai bine sa se duca de acum 
la pescuit. Cu noul sau tip de discurs, care exclude, 
prin autodistantare, orice intrare nervoasa in polemica 
pe teme de neo- §i criptocomunism, dl. Iliescu ii va 
face arsjce. Singurul teren pe care lupta poate sa nu fie 
inegala este eel al realitajii economice §i umane, al 
vietii, al morjii, al zilei de maine, care inunda nestavilit 
Estul european, spulberand §i amintirea „educajiei 
politico-ideologice" §i „luptei de clasa". 



Ce atarna de gatul Andreei Raducan 



Una dintre cele mai dezgustatoare imagini pe care 
le-am vazut in ultima vreme, reluata cu obstinate de 
televiziuni, este cea a felcerului habarnamist §i agramat 
Oana strangand-o la piept pe Andreea Raducan. Fosila 
din vremuri moarte §i neingropate, cand medicii de la 
loturile natjonale trebuiau, din tot corpul omenesc, sa 
se priceapa in primul rand la ochi §i timpan, o inco- 
lace§te cu membrele superioare pe aceasta fata venind 
din viitorul Romaniei, cu ochi limpezi care n-au varsat 
o lacrima in mijlocul dezastrului, supercompetenta in 
meseria ei, matura, atat de frumoasa in luciditatea §i 
lipsa de patetism mioritic. La Deva, vraciul olimpic, in 
loc sa se strecoare pe langa pere(i, s-a a§ezat alaturi de 
gimnaste ca §i cum nimic nu s-ar fi intamplat §i a fost 
aplaudat de suporteri, ca un campion. Colegiul Medi- 
cilor din Hunedoara 1-a declarat nevinovat. A prescris 
omul Nurofen la raceala, e-n regula - despre cat rau i-a 
facut in realitate, prin ignoran^a, pacientei sale, ce 
daune i-a adus astfel ca medic sportiv (vorba vine, 
omul e reumatolog la baza), nu ca medic de dispensar, 
nici o vorba. De prima porunca dupa care se conduc 
oamenii in alb, Primum non nocere („Inainte de a face 
bine, ai grija sa nu faci rau"), insji cu parafe din jude{ul 
Hunedoara n-au auzit. Ce daca vicepre§edintele COR 
Cristian Gatu §i antrenorul echipei, Octavian Belu, spun 
ca e ruginos ce-a facut zisul Colegiu, a§tia sunt departe, 
nea Oana e aici, e de-ai no§tri. Nu-mi mai ramane 



Un cadavru umplut cu ziare 107 

decat sa propun sa i se atarne de gat lui Oana o pastila 
de aur cu §nur tricolor, purtand inscripjia Nurofen. 
De§i dom' doctor §tie sa se premieze §i singur : a zis ca 
nu face declaratii presei intrucat are contract de 
exclusivitate la un post TV, adica omul injelege sa-§i 
exploateze tampenia in mod avantajos... 

Ce s-a intamplat la Hunedoara nu e doar o forma de 
patriotism local". E un mod de-a gandi §i simfi 
raspandit inca, din nefericire, pe intreg teritoriul tarii. 
Solidaritatea complice, familiaritatea, ba chiar, daca se 
poate spune a§a, intimitatea colectiva cu impostura, cu 
incompetenta, in ultima instanja cu prostia unui compa- 
triot in fata strainatatii (ia mai da-i in p... ma-sii ! ) nu 
inseamna altceva decat slabiciune in spiritul unei natii. 

In sport, §i nu numai, profesioni§tii puternici se 
deosebesc mai ales prin atitudinea in fa£a e§ecului : 
prima lor grija e sa-§i analizeze propriile gre§eli, nu sa 
se lamenteze la nesfar§it pentru deciziile discutabile ale 
unui arbitru. M-am infiorat revazand declaratiile in 
presa ale feluritilor antrenori, comentatori, oameni de 
sport, dupa ce Andreei Raducan i s-a gasit pseudo- 
efedrina in urina. Nimeni nu cere stabilirea neintarziata 
a vinovatnlor din delegatia noastra, nimeni nu vrea sa 
vada ca Oana este excrescenta unui sistem putred care 
cangreneaza inca toate federatnle §i ca acum e un bun 
prilej pentru a chiureta puroiul. Toata lumea zbiara 
„patriotic" : „Suntem o tara mica, i-am enervat pe cei 
mari ca am ajuns in primele zece locuri la clasamentul 
pe medalii ! ", „A§a amaraji cum suntem, i-am lasat in 
urma pe francezi, pe italieni, pe englezi, care au bagat 
vagoane de bani in Olimpiada, normal ca vor sa-i ia 
medalia Andreei noastre!", „Ce, domne, pentru o 
pastila de raceala, o aspirina, s-au pus toji pe un 
copil? !", „Suntem lucraji, e o mafie internationala, 



108 Cristian Tudor Popescu 

ne dau la cap cum vad ca cre§tem pu{in ! ". Revine cu 
insistenta ideea Jarii mici, a „tari§oarei" sarace, impo- 
triva careia se coalizeaza toate marile puteri. 

Aceasta retorica a inferioritatii, a diminutivului 
agresiv („tari§oara", „romana§i") mascheaza prost un 
complex de superioritate cat Casa Poporului. Pe la 
inceputul anilor '60, citeam povestiri traduse din ruse§te 
despre marele meci de fotbal al unei echipe sovietice cu 
capitali§tii. Jucatorii straini aveau gaturi de taur, erau 
rai §i bine hranifi, platifi cu bani grei. Pe chipurile 
jucatorilor sovietici se citea oboseala, veneau la meci 
direct din schimb, erau strungari, forjori, mecanici, 
mancau la cantina §i jucau pentru gloria sportului sovie- 
tic, nu pentru bani. Portarul Serghei Gubariov face 
minuni in fata atacan{ilor profesioni§ti care il lovesc cu 
cotul in stomac la centrari, cand culca mingea il calca 
pe mainile lui mari cu care desfacea buloanele fara 
cheie tubulara, ba ii mai scapa §i cate un bocanc in 
frunte. Serghei sangereaza, dar nu cedeaza. Minutul 
90. Scorul continua sa fie egal, dupa ce Serghei a salvat 
un gol gata facut lovindu-se cu capul de bara. Bivolii 
imperiali§ti preseaza. Sut napraznic, Serghei prinde §i, 
cand toata lumea credea ca va ramane frant pe minge, 
uria§ul portar sovietic, cu suflet de copil, musai cu 
suflet de copil, arunca obiectul in faja §i porne§te ca 
vantul, dribland §i adversarii, §i coechipierii nauciti. 
Nimeni nu-1 poate opri pe omul sovietic sa strabata tot 
terenul. Pe fata portarului strain se cite§te spaima. 
Sut §i gol. 

Miezul radioactiv al pove§tilor de acest soi §i-a 
trimis undele in tot Estul. A§a am ajuns noi sa ne 
gandim cu mandrie („Tara mandra §i flamanda") la 
sportivul roman ca la un oropsit prost hranit, antre- 
nandu-se in sali reci §i prapadite, cu echipamente 



Un cadavru umplut cu ziare 109 

demodate (Diana Mocanu a crescut fara un bazin 
olimpic la Braila, Octavian Belu s-a razboit pur §i 
simplu cu Federatia pentru o sala omeneasca de antre- 
nament la Deva), intr-o tara saraca, dar capabil sa 
invinga ma§inaria sportiva imperialista - sovietica ieri, 
occidentals azi - printr-o sforjare supraomeneasca, 
printr-o scanteiere de geniu, pe care numai amintirea 
lui Mircea eel Batran la Rovine, Mihai Viteazul la 
Calugareni sau, mai ieri, chemarea mobilizatoare a 
secretarului general pot s-o determine. Victoria la 
romani trebuie sa fie de regula un Mara§e§ti. A invinge 
in izmene §i desculli, marea important pe care ne-ar 
da-o puterile sportive ale lumii complotand impotriva 
noastra, ce altceva vor sa demonstreze decat superio- 
ritatea bagajului biologic al romanilor fata de alte natii ? 
Or, trambitarea superioritatii e semnul sigur al slabi- 
ciunii de spirit despre care vorbeam. 

Vad ca toata lumea se fere§te sa spuna un lucru. 
Bilan^ul exceptional al delegafiei noastre la J.O. de la 
Sydney se datoreaza §i recompenselor consistente care 
au fost stabilite de la bun inceput. Fire§te ca sportivii 
no§tri au muncit §i au luptat cu abnegate §i spirit de 
sacrificiu pentru culorile nationale, dar gandul ca vor 
primi, pe langa gloria medaliei olimpice, 30.000 de 
dolari %\ un Ford §i-a avut rolul lui. Mai ales intr-o {ara 
in care a§a ceva reprezinta o avere pentru marea majo- 
ritate a populatiei. Mai ales intr-o tara in care sportul 
inseamna de multe ori unica posibilitate pentru ni§te 
copii de oameni saraci de a scapa de un destin mizer. . . 

De fapt, noi atarnam mult mai mult decat ar trebui 
de gatul unor copile ca Andreea Raducan sau Diana 
Mocanu. Incarcam medaliile lor de aur curat cu toate 
resentimentele noastre de codasj ai Europei, de mereu 
rama§i pe dinafara. Ne incapatanam sa perpetuam in 



110 Cristian Tudor Popescu 

felul acesta tarcul de oaie neagra, pe care §i 1-a construit 
cu grija Ceau§escu in relajia cu URSS, fa{a de un 
Occident caruia eel mult ii suntem indiferenji. Imi 
doresc sa apuc ziua cand victoria unui sportiv roman va 
insemna pentru noi doar bucuria pura in fata inteligen{ei 
unui corp omenesc crescut din acela§i pamant ca §i 
tine, §i nu suma frustrarilor §i complexelor noastre ca 
popor. 

Atunci, cu siguranfa, nu vor mai exista doctori Oana 
§i nici romani care sa-i aplaude. 



Un scuipat in obrazul clasei politice 



Statele au §i ele sex. Romania e un stat-femeie. 
Actuala putere a luat-o cu acte in 1996. In 4 ani, 
regimul barbetelui ofilit n-a facut decat sa-§i dove- 
deasca, in felurite moduri, impotenja. Tare ca fularul, 
nu numai ca n-a fost in stare de ce a§teapta orice femeie 
de la barbatul ei, dar a §i chinuit-o de pomana, a 
supus-o la perversiuni, a batut-o, a umilit-o. §i acum, 
cand, prada unei atroce dureri de cap, Romania divor- 
teaza, barbetele ofilit ii repro§eaza ca nu e virtuoasa, 
ca nu 1-a meritat, ca nu se ridica la inaltimea lui 
intelectuala. Curand, va zbiera la ea in vazul intregii 
lumi civilizate : Curvo ! 

PRM urea in sondaje. Se contureaza un tur doi al 
alegerilor prezidentiale cu Iliescu §i C.V. Tudor. 
A§a-zisele partide „de dreapta" caraie din rasputeri ca 
ne compromitem in fata Occidentului, ca daca vin 
ex-comuni§tii §i extremi§tii la putere nu mai calca 
nimeni pe aici §i nu mai vedem un euro. Ei, na ! 
Occidentul nu baga in seama tarile care nu-i impun 
respectul, gargara cu comunismul e pentru cine sta in 
drum sa asculte. Madeleine Albright in persoana, 
balena orca a politicii agresive americane, s-a dus sa 
danseze pe varfuri la Phenian cu ocazia aniversarii a 50 
de ani de la instaurarea comunismului in Coreea de 
Nord. Clinton trece in revista trupele de garda vietna- 
meze, alcatuite din fiii fo§tilor vietcong care-§i luau 
gatul prin mla§tinile Mekongului cu marines americani. 



112 Cristian Tudor Popescu 

Sau, ca sa nu ne ducem a§a departe, iata Bulgaria, care 
a avut snaga sa zica sus §i tare ca, daca mai continua 
batjocura cu vizele, il da dracului de Occident, se 
descurca §i singura. N-a trecut mult §i Bruxelles-ul §i-a 
pus oficial problema suspendarii de proba a vizelor 
pentru Bulgaria §i Romania, noi fiind beneficiarii 
malaieti ai curajului bulgarilor. Iar dreptacii no§tri i§i 
inchipuie ca o sa moara Vestul de dorul lui aide 
Isarescu, Mure§an §i Radu Sarbu... 

Mie, unul, nojiunea de dreapta romaneasca imi 
evoca in clipa de fata faptul ca aceasta e mana cu care 
se practica, de regula, hotia §i onania. Cand, dupa 
indelungi fandoseli, balerinul politic Mugur Isarescu 
§i-a anun{at asta-vara candidatura la pres,edintie, „daca 
poporul i-o va cere", carduri de „intelectuali" au dat 
navala sa se treaca pe lista de sustinatori. Ei erau 
poporul. Acum, cand problema - ca sa citez quintesenja 
gandirii ca politician a lui M. Isarescu - e groasa, 
aceeasj adunatura de voyeuri§ti ar vrea sa vada cum se 
baga toti candidatii dreptei intr-unul singur. Sunt clipe 
in care visez sa fiu un cioban analfabet. 

A acuza acum poporul roman ca voteaza pentru 
nationalism §i comunism e nu numai o ticalo§ie, dar §i 
o prostie. Barometrul de opinie de saptamana trecuta a 
pus o intrebare inspirata : De care orientare politica va 
simtiji mai apropiat? Comunismul a recoltat 3%, trei 
procente mari §i late, iar nationalismul 5 % . In schimb, 
pentru social-democratie s-au pronunfat 32%, pentru 
liberalism 11%, pentru cre§tin-democratie 7%, iar 
apolitici s-au declarat 25% dintre cei intervievati. 
Dincolo de toate nuanfele pe care le comporta cuvinte 
ca „nationalism" sau „comunism", rezultatul acestui 
sondaj este edificator : opjiunea din aceasta toamna a 
electoratului roman nu va fi una ideologica. E vorba de 



Un cadavru umplut cu ziare 113 

instinctul de conservare, de reactia de aparare a unui 
organism viu in fata unei guvernari scelerate, care 1-a 
adus cu genunchii la gura. Nici daca pe scena politica 
a Romaniei ar aparea Partidul Mortilor cu Zile, al celor 
care au murit in anii din urma pentru ca n-au avut bani 
sa-§i cumpere medicamente, al celor care s-au aruncat 
de la etaj cand n-au mai putut sa-§i plateasca intre- 
tinerea, al celor care mananca paine cu ceai §i se 
debranseaza de la caldura a§teptand moartea ca pe o 
izbavire - nici atunci nu cred ca lifuroii ace§tia politici, 
inotatori bezmetici in balta propriei sudori, ar pricepe 
ceva. §i totu§i, tare-a§ vrea sa-i vad la un talk show, 
fata in fata cu mortii. . . 

C.V. Tudor nu e nici Ion Antonescu, nici Nicolae 
Ceau§escu. E un bufon, un saltimbanc, cu talent literar. 
El reu§e§te sa creeze napastuitilor, celor calcati in 
picioare de regimul Constantinescu, o clipa de satis- 
factie : „Le-a zis-o ! ". Eu insumi, tinta a unui puhoi de 
minciuni §i insulte din partea tribunului, nu pot sa nu 
rad in hohote cand il aud ca zice : „Fura, domne, a§tia, 
la patru maini, ca-ntr-un concert de Rahmaninov ! ". 
Vaz ca dreptacii nu gasesc acum alta metoda mai buna 
de a-§i drege procentele decat sa strige apocaliptic : 
„Ne paste dictatura! ", „Vadim va guverna cu mitra- 
liera!", „Urmeaza executii pe stadioane ! ". Oameni 
buni, ca sa-1 citez pe Adrian Paunescu cand incearca 
sa-1 mai aduca la realitate pe tribun, hai sa fim seriosi - 
totul nu e decat literatura ! PRM e un partid-fantoma, 
alcatuit din cativa patrioti idealisti pe langa care se 
invart o gramada de escroci §i fripturisti. N-are aparat 
in teritoriu, „doctrina" sa economica e un ghiveci mobi- 
lizator de tipul „ar fi bine sa fie bine!", politica 
externa - ni§te aiureli imposibil de pus in practica. Nu-i 
tine la un loc decat demagogia executata la meserie de 



114 Cristian Tudor Popescu 

Vadim Tudor. Cine-o sa faca dictatura, aide Puzdrea, 
Mitica Dragomir-Corleone, securi§tii de mana a patra 
care-i canta la ureche tribunului la „ Select" ? Pai a§tia, 
daca intra in paine, or sa fie foarte ocupa^i sa-§i faca 
mai intai plinul la te§cherea... 

Romanii se vor dovedi §i de-acum inainte mai in{e- 
lepti decat „elitele" lor. In Romania nu va fi nici dic- 
tatura militara §i nici la comunism n-o sa ne intoarcem. 
Clatinandu-se, gafaind, Jinandu-se de stalpi - nu sprin- 
tand ca Gabi Szabo, cum zbiara unii de pe margine -, 
istovita noastra {ara va merge totu§i inainte. Iar votul 
pentru C.V. Tudor nu va fi altceva decat un scuipat al 
poporului roman in obrazul clasei sale politice. 



Domnul Quinta sparta 



Este o banalitate astazi, dupa 11 ani de postcomunism, 
afirma{ia ca politicienilor romani putin le pasa de 
aceasta tara care le da jeep-uri §i vile. Pentru un ghe§eft 
de-ale lor sunt in stare sa sacrifice halci intregi din 
Romania fara sa clipeasca. Lista colaboratorilor cu 
Securitatea, care au facut politie politica, publicata de 
CNSAS, dupa cercetarea dosarelor candidajilor pentru 
parlament, aduce o „noutate" in domeniu : politicia- 
nului roman de varf putin ii pasa §i de propriul sau 
partid, pe care se intampla sa-1 §i conduca. Ca venera- 
bilul epigramist M. Ionescu Quintus s-a tavalit putintel 
prin albastru era, de ani de zile, secretul lui Polichinelle 
prin mediile politico-gazetare§ti. Pozitiile d-sale in 
diverse momente ale epopeii legii Ticu, precum §i 
mesajele de felicitare pe care i le adresa nesmintit, 
duminica §i sarbatorile legale, §i-n culcare, §i-n sculare, 
lui C.V. Tudor, liderul unui partid in care a fi fost 
securist e un titlu de glorie, erau destul de graitoare. 
Eu, unul, incepusem chiar sa privesc cu amuzament 
piruetele politico-morale ale venerabilului. La urma 
urmei, a fost delimit politic, cine §tie la ce presiuni a 
fost supus, nu po^i cere nimanui sa fie erou, o fi semnat 
§i el ni§te informari despre starea vremii §i oricum nu 
mai are mult pana la Audierea finala. lata insa ca 
dl. Ionescu se infige pe listele pentru parlament ale 
PNL, §i inca in pozitia 1 la Senat Prahova. La optzeci 



116 Cristian Tudor Popescu 

§i ca{i ani are, in loc sa se retraga decent intr-o pozi{ie 
onorifica, dl. Quintus vrea din nou prim-planul. Si face 
asta cand §tie bine ce bube are pe cocoa§a §i ca ele pot 
fi dezvaluite in orice moment. Dl. Quinta sparta §i-a 
pus astfel partidul in maxima dificultate, cu buna 
§tiinta, in plina campanie electorala. Ca de altfel §i 
colegul sau de generate, Alexandru Paleologu, care s-a 
inghesuit §i el pe lista, §i tot in pozhia 1, dupa ce, cu 
ani in urma, §i-a declarat, mai mult sau mai putin 
voluntar, colaborarea cu Securitatea, pe care o poarta 
acum ca pe o medalie de aur - in cercurile „inteli- 
ghentiei", conu Alecu e privit ca un etalon moral, mult 
superior tembelilor care au facut prostia sa nu colabo- 
reze cu „baietii". Potrivit CNSAS, nici Quinta sparta, 
nici Paleologu n-au fost ni§te informatori inofensivi, ci 
au facut police politica, adica prin turnatorii au pri- 
cinuit suferinfe §i nenorociri oamenilor. 

Spre deosebire de PNJCD care a procedat corect, 
asumandu-s>i pe cei 9 tarani§ti de pe lista §i declarand, 
sub semnatura pre§edintelui Diaconescu, ca vor fi 
exclu§i din partid, iar eventualele locuri obtinute de ei 
in parlament invalidate, dl. Quinta sparta atinge culmi 
ale grotescului in materie de iresponsabilitate politica 
§i morala. El cere expertize grafologice, refuzand sa-§i 
recunoasca propriile hartii, §i anunja ca va da in jude- 
cata CNSAS - un organism in componenja caruia se afla 
sustinatorul politic al candidatului liberal la pre§edin{ie, 
Mircea Dinescu, §i condus de un om, Gh. Oni§oru, pus 
acolo de PNL ! Dl. Quinta sparta ar fi in stare sa 
conteste §i osemintele Bratienilor numai pentru ca 
batranele sale ciolane sa se mai poata a§eza o data 
intr-un fotoliu senatorial. Dar daca nici macar la familia 
lui nu s-a gandit, la cei care capata acum o pata 



Un cadavru umplut cu ziare 117 

nemeritata pe numele pe care il poarta, ce preten{ii poti 
sa mai ai de la acest mo§negul penibil... 

Multi se uita la C.V. Tudor ca la un accident, ca la 
o tumoare singulara in clasa politica romaneasca. Jal- 
nica amagire ! Caricaturi §i umbre ale diavolului-clovn 
sunt in fiecare partid... 



Arta bejiei 



Exista o arta a bejiei, tot a§a cum exista o arta a 
ceaiului. Nu multora cunoscuta. Brutele care beau, 
mananca, fumeaza, vorbesc, se agita §i numesc asta 
betie fac parte din nesfar§ita secvenfa a imposturii, care 
vrasteaza istoria umana. 

- Fara mine nu-ii fact planul pe anul asta ? 

- Fii serios. Tu ma interesezi, de aia imi pierd 
vremea cu tine. In mod normal, daca nu de la prima 
infafisare, la a doua accepta tofi. §tiu sa aleg. Nu 
trebuie sa due cine stie ce munca de lamurire. Cu tine 
e altceva. Tu esti intelectual, ce mama dracului, ai 
trairi, ai dileme, te chinuie talentu '. 

- §i n-ai vrea sa ma scutesti ? 

- Nu, puiui, tu esti o achizilie de soi, sunt dispus sa 
alerg si doi-trei ani dupa tine. Din cand in cdnd i{i mai 
dau un telefon sa-{i amintesc ca exist. 

Betia adevarata, ca §i dragostea adevarata, cere doi 
oameni. Nu mai multi, nici mai pujini. Mi-o amintesc 
uneori pe Pina ghemuita in cada, imbracata cu fusta 
neagra §i faimoasa ei bluza ecosez - nici pantofii nu §i-i 
scosese -, urland la mine, in plin delirium tremens, 
dupa mai mult de un litru de votca. O stropeam cu 
dusul dat la maximum. „Vreau sa mor, sj sa mori §i tu, 
sa ne ia dracu pe amandoi, cretinule ! M-ai omorat cu 
alcoolul asta groaznic ! " Nu era adevarat. Ea vrusese 
sa bea cu mine. Incerca orice i se parea ca ar fi putut sa 
ne apropie. 



Un cadavru umplut cu ziare 119 

- Si ce-ar trebui sa fac la Paris ? 

- Sa invefi, altceva ce sa fad ? Invefi, te specia- 
lizezi, i\i dai doctoratul. Ui}i de mine. 

- Si pe urma o sa ai tu grija sa-mi aduci aminte. 

- Nu, o sa ma cauji tu. 

Deci doi barbati, §i nici o femeie, a§ezati la o masa 
rotunda. Nu patrata - laturile reclama in fiecare clipa 
inca doua prezente, tulbura echilibrul atat de necesar in 
spajiul betiei. Nu se bea vin, nu se bea bere, lichior, 
§ampanie sau alte asemenea lichide oribile - doar tarie : 
palinca, spirt alb indoit cu apa, votca, whisky sau, daca 
nu, redeveu. Nu se mananca, nu se fumeaza, nu se 
vorbe§te. Pe masa sunt doar o sticla §i doua pahare, 
mereu o sticla §i doua pahare, doua cinzeci, nu mai 
mult. Pina vorbise tot timpul, aga{ata de Ugara cu trei 
degete, ca un tractorist in viscol. Vorbise despre ultimul 
ei volum de versuri, pe care avea de gand sa-1 scrie, 
despre casa din Lunci, despre fibromul care incepea 
s-o infrico§eze. 

- Tot nu tnleleg ce va iese voua la afacerea asta. 
Ce-o safaceji cu o tezd de doctorat despre algoritmi de 
despachetare a fazei in transformarea Fourier ? 

- Avem nevoie de specialist in toate domeniile. 
Paharul se umple ras §i se da pe gat dintr-o data, 

fara sa inghni, fara sa plimbi bautura prin gura. Pentru 
un be{iv adevarat, gustul bauturii nu conteaza - creie- 
rul, nu limba, nici gatul, e organul betiei. Alcoolul tare 
nu e diuretic - o data ce te-ai a§ezat la masa nu te mai 
mi§ti, orice ai vedea pe scaunul din fata ta sau prin 
tavanul de sticla. 

- Nu cred ca sunt bun. Nu stiu sa ma prefac, nu stiu 
sa mint. 

- Pai, tocmai de aia esti bun. Eu trebuie safiu sigur 
ca mi se spune adevarul. Sunt mulfi care inventeaza. 



120 Cristian Tudor Popescu 

- Nu pot sa fac rdu oamenilor. 

- Da' ce, lefaci tu rdu ? Isifac singuri. I}i spun eu 
ca o sd fad o treabd extraordinara. 

- N-ai de unde sa stii. 

- Ba am. §tiu sa ma uit la oameni. II vezi pe dla 
brunet, de langa usa ? Tocmai a schimbat niste valuta 
la closet. Individul cu mutra de vijel, care e cu roscata 
la masa de langa fereastrd, e un contabil sau un ges- 
tionar care fura, aia-i amanta lui. Ala doi din stdnga 
sunt homosexuali. Pleostitul imbracat de la solduri e un 
scrib de gazeta de provincie. M-ai vazut intorcand capul 
de o ord, de cdnd stam de vorbd ? Nu. §i totusi, stiu. 

Carciuma - caci a bea acasa la tine sau la altcineva 
e o barbarie - trebuie sa aiba tavanul de sticla, lambriuri 
afumate §i sa se numeasca „La Maimuta". Maimuta 
trebuie sa fie mica, poate un macac rhesus, §i sa stea tot 
timpul pe umarul barmanului - un batran slab §i nepa- 
sator din Braila sau Gala{i, neaparat din Braila sau 
Galati. §i jumatate neamj. Pentru el, aceasta mahala 
din sudul Bucurestiului ramane pana la moarte un 
simplu popas in drumul sau de somon in susul fluviului, 
spre Padurea Neagra de unde venise stramosul. 

- N-asputea suporta. Nu m-as putea privi in oglinda 
a doua zi. 

- Da, prima zi o sa fie grea. Dimineafa n-o sd-ti 
aduci aminte de nimic pana cdnd n-o sa te speli pe 
dinfi. Cdnd o sa vezi pasta amestecata cu sdnge intin- 
zandu-se pe chiuveta o sa-}i ndvaleasca totul in cap. 
S-ar putea sa gemi, sa faci urdt. Un soi de tremur 
interior insuportabil iji va inclesta ore intregi muschii 
fejei. Ai sa aprinzi ligara de la tigard, ai sa sim}i 
nevoia chinuitoare sa bei, dar o sa-ii fie fried sd-Ji 
pierzi din nou luciditatea. O sd sune telefonul - vei 
tresari ca muscat de creier si n-o sa raspunzi. Vei 



Un cadavru umplut cu ziare 121 

ramane minute in sir nemiscat, abia respirdnd, 
ascultand zgomotele de pe palier si vuietul strazii- O sa 
te invarji de nenumarate ori prin fata usii pana cdnd 
vei avea destul curaj sa iesi din casd. Vei merge grabit, 
cu pasi mdrunji, fdrd sa ridici ochii din asfalt. Zarind 
un cunoscut cum se apropie, o vei lua la fugd pe o alee 
laterala. Te vei opri intre niste tomberoane enorme, 
ruginite, pline vdrf cu gunoi, calcand pe gunoi ars, 
negru ca iadul. O batrana te priveste fix dintr-un balcon 
de fiare strdmbe mdnjite cu var. Nu-}i vei putea lua 
ochii de la ea. Te vei retrage incet, mergand cu spatele, 
asteptandu-i strigdtul. N-o sa fii in stare sa te duci la 
serviciu. Vei da tdrcoale de la distanfa clddirii. Vei 
rataci prin Floreasca, prin Pipera, te vor claxona cami- 
oane, te vor injura soferii de mama si de mor}i. Cu greu 
te vei stapdni sa nu intri intr-un canal deschis. Spre 
seara, in lumina amurgului, cdnd te vei incumeta s-o 
iei spre centru, or sa apara monstrii. Oameni cu capete 
de Tom si Jerry sdngerdnd din boturi, hectare de serpi 
tdrdndu-se pe asfaltul Pie}ei Romane, pasari uriase, cu 
cozi de soparla, ddnd ocol Inter continentalului, un 
maimuioi inalt de ca$iva metri isi va a}inti ochii vineii 
spre tine, iesind din gura metroului. Copilul fdrd buze, 
cu ochii scosi, va rdnji din marsupiul maimujoiului. 
Spre seara te vei tdri spre un telefon si o sa ma suni pe 
mine, bunul si, de altfel, singurul tau prieten. 

In local nu sunt admi§i decat contrabandist! §i camio- 
nagii, un pitic ingrozitor cu capul ca un televizor §i 
ca^iva Jarani stingheri intr-un col{. Prezenja unei femei 
cu privirea umeda §i ferma, ca a Pinei, poate strica totul. 

Maimu{ica sta pe o bucata de cauciuc ro§u sau 
negru, care imbraca umarul barmanului. Acolo i§i face 
nevoile, acolo {ipa, bea coniac, fumeaza, acolo §i-o ia 
la laba. 



122 Cristian Tudor Popescu 

- Pe urma te vei obisnui. O sa ajungi sa urasti 
oamenii sincer, din toata inima, pe toji. Ii vei considera 
raspunzatori, vinovaii pentru ceea ce esti. Apoi te vei 
socoti infinit superior acestor viermi, membru al unei 
caste invizibile siputernice, care-$i transfer a siiiepute- 
rea ei. In final, vei ajunge un soi defilosof privindu-i 
cu o liniste de autopsier pe seful care urld la tine, pe 
colegul tau mai destept care urea. Unfel de Dumnezeu. 
Ce si-ar putea dori mai mult un intelectual ? 

In fiecare seara, intr-un minut oarecare dintre 8 §i 
10, maimu^a alege pe cineva. Ii atrage atenfia prin tipete. 
Daca insul in cauza nu-i da important, atunci barmanul 
il bate pe umar. Daca refuzi, e§ti dat afara din local in 
branciuri. O data ce i-a prins privirea, primatul nu-§i 
mai dezlipe§te ochii din ochii omului. I§i apuca penisul 
in forma de pastaie cu laba stanga, niciodata cu dreapta, 
§i incepe sa-1 frece violent, cu o neverosimila frecventa 
a mi§carii. 

- N-o sa stie nimeni in afara de mine. 

O langoare disperata ii incejogeaza privirea, agatata 
de privirea omului. Daca omul intoarce capul inainte sa 
se scurga minutul, maimuta se opre§te §i scoate ni§te 
tipete sfasjetoare. 

- Nu vorbesti cu nimeni care %i spune cd vine din 
partea mea. 

Daca totul merge 

- Carfile or sd-}i apara regulat. 

bine, primatul pierde controlul globilor oculari, 
casca guri{a intr-un ranjet roz, cu dinjii plini de bale, §i 
scoate un soi de 

- Nu te caca pe tine. E timpul sa termini cu inchi- 
puirile, cu visatoria. Intra in viafa reala. 

suspin. Cei cativa stropi de sperma galbena ca 
lamaia cad pe podeaua plina de mazga, scuipati, 



Un cadavru umplut cu ziare 123 

firimituri, chi§toace umede §i strivite. Cand vezi prima 
data scena 

- Acum ? 

trebuie sa dai paharul peste cap §i sa incerci sa-{i 
imaginezi creatura care s-ar na§te din mazga, scuipajii, 
firimiturile, chi§toacele umede fecundate cu samanta 
macacului rhesus. 

- Ei, vezi ? ! 



Fiul calugarului Vasile 



Dupa scorul inregistrat de C.V. Tudor §i PRM, 
dl. Octavian Paler vorbeste de sinucidere colectiva. 
Nu imparta§esc parerea domniei sale, de§i C.V. Tudor 
preveste§te periodic in Romania Mare inexorabila §i 
apropiata sinucidere a sus-semnatului. Va trebui sa 
convietuim intr-un fel, in vremurile care vin, cu un 
PRM votat dupa toate regulile democratiei. Ii este data 
Romaniei §i aceasta incercare, dupa chinurile pe care 
le-a indurat de 10 ani incoace. 

Ceea ce nu inseamna ca putem sa ne facem ca nu s-a 
intamplat nimic, sa zicem ca au avut loc ni§te alegeri §i 
cu asta basta. S-a petrecut un lucru grav, democratia a 
provocat in Romania o malformatie maligna a organis- 
mului politic. Democratia nu funcjioneaza sanatos in 
orice conditii : daca mediul economic §i spiritual 
dintr-o tara sunt alterate pana la fibra, atunci meca- 
nismul democratic, aidoma unor ovare iradiate, poate 
na§te mon§tri. Al cui fiu este acest C.V. Tudor, care 
umple acum ecranele, privind najia cu o cruzime 
paterna prin superochelarii sai Gucci ? Raspunsul e pe 
cat de §ocant, pe atat de limpede : al calugarului Vasile. 

Potrivit unei atente analize IMAS, publicata ieri de 
ziarul Adevdrul, nu mai putm de 29% dintre cei care 
1-au votat pe Emil Constantinescu in 1996 acum 1-au 
votat pe C.V. Tudor! Dupa ce uimirea se mai duce, 
prima intrebare este : cum se pot agrega in mintea 



Un cadavru umplut cu ziare 125 

unui om doua optiuni atat de diferite ? Raspuns : cele 
doua optiuni nu sunt, in esenta, diferite. In 1996, 
Constantinescu a venit cu un discurs mesianic, soterio- 
logic, de salvator, de erou liberator. Cifrele pronuntate 
de el - 60 de miliarde de dolari, bani care vor veni din 
afara, 15.000 de speciali§ti - nu {ineau de economie 
sau tehnica, ci de paranoia personajului, care se inchi- 
puia buricul lumii, viitorul „lider regional". Politicienii 
au fost asimilaji - „De acum incolo nu se va mai 
sacrifica poporul, ci conducatorii" - unor apostoli 
pregati{i sa indure martiriul in numele lui Iisus 
Constantinescu. Finalul cu „CredeJi in Dumnezeu, 
domnule Iliescu ? " sj invocarea calugarului Vasile „care 
semana cu Corneliu Coposu" a inscris decisiv in zona 
misticii §i aratarilor religioase imaginea unui pre§edinte 
Constantinescu care, altfel, s-a dovedit un natarau desa- 
varsjt in materie de economie, administrate, alegerea 
§i conducerea oamenilor. 

Pe ce-a batut moneda Constantinescu de la bun 
inceput? Pe cruciada anticoruptie, pe „lupta" gala- 
gioasa cu mafia, ca asta nu cerea cuno§tin{e economice 
§i manageriale aprofundate §i prindea la public. Nu va 
suna cunoscut? Ce deosebire este intre cruciada anti- 
coruptie a lui Constantinescu §i „Jos mafia, sus patria ! " 
a lui C.V. Tudor? Una singura : Constantinescu a 
apucat sa egueze jalnic, C.V. Tudor inca nu. Fabu- 
loasele miliarde de dolari ale lui Constantinescu se 
transforms, in programul PRM, in „alte surse de finan- 
tare externa", care vor permite „suspendarea temporara 
a inrobitoarelor acorduri cu FMI §i Banca Mondiala". 
Cine o sa ne dea banii a§tia? Le Pen, Jorg Haider, 
Khaddafi, Saddam, Putin? Coreligionarii din America 
ai lui C.V. Tudor? In fine, la C.V. Tudor cei 15.000 de 



126 Cristian Tudor Popescu 

evangheli§ti sunt trei, Puzdrea §i Corleone, ceea ce nu-1 
impiedica pe tribun sa invoce sistematic Biblia §i pe 
Dumnezeu. De la Iisus Constantinescu la Vadim 
Hristos. Acesta este autotransplantul care s-a petrecut 
in creierul consumatorilor de miracole din tara noastra. 
Nici nu-i de mirare intr-o tara in care 55 % din populate 
crede in Judecata de Apoi §i in Rai. Ei i§i pot manifesta 
optiunea §i in afara politicii : sunt cei care au jucat la 
Caritas (ne miram acum ca il voteaza Clujul pe C.V. 
Tudor ?), au pus §i au pierdut banii la SAFI, la FNI §i, 
daca maine mai deschide unul o taraba unde zice ca 
inmulte§te banii de 10 ori, dau navala. Pentru ei, 
capitalismul e societatea in care fie te imboga{e§ti din 
nimic, fie, daca ratezi chestia asta, vine statul sj hi da. 
Natura mesianica a votului acordat lui C.V. Tudor 
rezulta §i din infrangerea lui Isarescu. Actualul premier 
este eel care a avut la dispozitje, spre deosebire de Ion 
Iliescu, C.V. Tudor sau Teodor Stolojan, sacul bugetar 
pentru a mitui electoral populatia. §i a practicat o mita 
electorala porceasca, azvarlind cu promisiuni §i bani in 
cine s-a nimerit, §tergand datorii, acordand indexari, 
suplimentari, pomeni §i culminand cu §tergerea prin 
OUG a datoriilor catre stat ale tuturor intreprinderilor 
din tara, fie de stat, fie private - un indemn clar sa nu 
mai plateasca nimeni impozite in Romania, sa se ter- 
mine o data cu statul asta national §i unitar. Daca ar fi 
fost vorba numai de saracie §i foame, lumea ar fi trebuit 
sa-1 voteze pe „binefacatorul" Isarescu. lata insa ca 
a§a-zisul tehnocrat n-a recoltat decat 10 procente, iar 
C.V. Tudor a fost votat in Transilvania, zona mai bogata 
decat restul tarii. De unde rezulta ca sunt multi cei 
care a§teapta un Mesia, nu o suta de mii de lei in plus 
la pensie. 



Un cadavru umplut cu ziare 127 

Cu tinerii insa, mullii tineri intre 18 §i 29 de ani, 
destui dintre ei pentru prima data la urne, care 1-au 
votat pe C.V. Tudor, e o alta problema. Ei sunt produsul 
ultimilor ani de tranzifie spre neant din Romania. In 
ace§ti ani, ecranele patriei au fost invadate de o maree 
neagra, de o revarsare infioratoare de kitsch, de vulga- 
ritate, de prost-gust, de bancuri groase si porcoase, 
amestecate cu antisemitism, rasism, §ovinism. Daca 
„Vacanta mare" face succes de public, mai e de mirare 
ca a fost votat C.V. Tudor? Valorile publice ale epocii 
au devenit grosolania, de§antarea, §mecheria, gura 
mare, tupeul nemarginit, combinate cu lacrimile pro- 
duse la comanda de emisiuni storcatoare de glande §i 
cu luciul fejelor de gagici mi§to si baieji cu bani. 
O lume pe cat de falsa, pe atat de scaldata in culorile 
vii, electrice, pulsatile ale super ficiului, superficialitate 
plus artificiu. In acest univers televizual a navalit 
C.V. Tudor, o mixtura de Robocop („Sunt programat 
sa-i termin! "), manual de istorie, Bingo, baiat de car- 
tier, telenovela, O noapte cu Adrian Paunescu §i Vreau 
sa fiu miliardar. Asta a fost C.V. Tudor in ultimele 
doua saptamani ale campaniei electorale - un nou show 
de succes pe toate ecranele. Daca ar vrea sa devina 
showman de televiziune, C.V. Tudor 1-ar aduce pe 
Florin Calinescu in sapa de lemn. Din nefericire, el 
vrea sa fie pre§edinte. . . 

O generate intreaga a fost deci anesteziata spiritual 
pe cale audiovizuala pentru a primi acum in ceafa 
injecjia cu vadimism. Cu atat mai u§or cu cat cei tineri 
nu §tiu cu ce s-a ocupat C.V. Tudor inainte de '89, iar 
de Elena Ceausescu au auzit vag. Mai invoca §i alte 
motive tinerii care 1-au votat pe C.V. Tudor : de pilda, 
sa obfina u§or azil politic in Occident dupa ce ajunge el 



128 Cristian Tudor Popescu 

pre§edinte. O, Doamne, ce-am trait sa aud, la 10 ani de 
la Revohrfie... 

Ca §i cum n-ar fi de-ajuns raul imens pe care 1-au 
facut acestei tari, felurite specimene de pe dreapta, 
cederi§ti, ghedesi§ti, intelighenti susfin acum teoria 
cretina ca PDSR i-a dat in mod deliberat voturi lui 
C.V. Tudor, ca sa aiba Iliescu un adversar „u§or" in 
turul II. Cat de u§or - rezulta din declarajia de ieri a 
liderilor PDSR, ca, daca C.V. Tudor ca§tiga pre§e- 
din^ia, atunci PDSR se retrage §i lasa PRM sa faca 
guvernul. Migrajia reala a voturilor de la PDSR la 
C.V. Tudor, deja inregistrata in propose de 11%, este 
un fenomen ingrijorator pentru liderii PDSR, nici- 
decum unul pus la cale. 

O alia diversiune, venind din partea unor jurnali§ti 
„absolut independent!" , in fapt sustinatori vicleni ai lui 
C.V. Tudor, este aceea ca Occidentul ii trateaza la fel 
pe Ion Iliescu §i C.V. Tudor. Fals. Fata de fogtii comu- 
ni§ti, Occidentul are o atitudine nuantata. Daca are 
interes sau constata ca respectivii au devenit ni§te 
democrat-capitali§ti in toata regula, atunci fac abstracjie 
de trecutul comunist. Este cazul cu Kwasniewski in 
Polonia sau cu Gyula Horn in Ungaria. Este cazul 
Coreei de Nord sau Vietnamului, cu care SUA i§i dez- 
gheaja rela{iile. Ex-comunismul lui Ion Iliescu nu e 
nicidecum o piedica de netrecut in relatia cu Vestul. 
Depinde de ce se intampla efectiv in Romania. 

In schimb, cand vine vorba de antisemitism, ultra- 
nationalism, §ovinism, xenofobie, s-a incheiat orice 
discutie. Reactia Vestului este automata, brutala, necru- 
tatoare. O Romanie condusa de C.V. Tudor sau cu 
PRM la guvernare inseamna un ghetou carpato- 
-danubian. Nici un roman nu va mai avea dreptul sa se 



Un cadavru umplut cu ziare 129 

duca sa caute de munca nici pana la Budapesta. Orice 
finantare externa va fi oprita. Nici un §ef de stat civilizat 
nu mai calca la Bucure§ti. 

Dupa 4 ani cu Iisus Constantinescu, am ajuns in 
urma Bulgariei. S-a ivit acum ocazia de a cobori §i mai 
jos. Alegerea ne aparjine, nu ne-o impune nici o cizma 
ruseasca sau americana. Daca noi, romanii, vom crede 
in majoritate ca merita, democratia ne permite sa 
aruncam Romania in timpul mort, in singuratatea de 
plumb a ultimilor ani ai lui Ceau§escu. 



Pedeapsa pentru parinji 



Acum doi ani, ca §i acum opt ani, susrineam scris §i 
oral ca sumbra §i singura sohrtie pentru Romania e sa 
dam mai repede la grau noi, generative mai varstnice, 
§i sa vina tinerii. §i iata ca tinerii au venit. Distribujia 
pe varste a votului din 26 noiembrie este un §oc al 
deceniului - mie, unul, mi s-a stins creierul pentru 
cateva clipe ca un ecran de televizor. Ce legatura poate 
fi intre tinerii zilelor noastre, fie §i cei mai superficiali 
dintre ei, baierii de carrier care nu cred decat in BUG 
Mafia, in „marfa de marfa", in „te fac", in „mai 
subrire", in „bestial", §i un demagog sclivisit de 51 de 
ani care se rupe in figuri §i folose§te un argou al 
invectivei tipic anilor '70 §i '80? In mod normal, un 
astfel de „papagal", nimerit prin Pantelimon sau Rahova 
cu costumul lui alb §i ochelarii de James Bond la pensie, 
ar fi bagat la mijloc §i „facut" una-doua. Acolo, abure- 
lile lui evlavioase cu Biblia §i Doamne-Doamne, care 
pot avea efect la ni§te batrani chinuiti de viata, ar starni 
ranjete. §i atunci? 

Raspuns : nu e nici o legatura. C.V. Tudor nu repre- 
zinta un erou sau un model pentru tineri, ei nu se 
identifies nicidecum cu el - nici baiejii de carrier, 
darmite baierii cu carte. Fiecare dintre aceste doua 
categorii i§i are raspunsul ei la intrebarea „de ce 1-ari 
votat?" : baiatul de carrier spune : „L-am votat ca e 
nebun ! " ; baiatul cu carte, „Ca sa obrinem mai u§or 



Un cadavru umplut cu ziare 131 

azil politic in Occident dupa ce va baga asta £ara inapoi 
in bezna". De fapt, ei spun, in esenja, acelasj lucru. 
§i spun „va", adica voua cu tara voastra cu tot. Va, 
adica noua, parintilor. 

Cea mai mare gre§eala pe care am putea-o face 
acum noi, parin^ii, ar fi, in cazul in care n-am votat §i 
noi ca ei, sa-i dispretuim. Gestul tinerilor poate avea §i 
componente rationale - de pilda, persiflarea simbo- 
lurilor istorice ale poporului roman, practicata cu 
incon§tienta de pedagogi de §coala noua, in scandalul 
national al manualelor, poate determina elevi §i studen{i 
sa reactioneze in compensate pozitiv la citatele istorice 
livrate cu toptanul de C.V. Tudor. De asemenea, rasigtii 
stadioanelor, cei cu „Un milion de ciori, o singura 
solutie", sau cei care au avut de suferit din pricina 
tiganilor pot rezona la zicerile antnigane§ti ale lui C.V. 
Tudor. In esenta insa, §i in majoritate dupa parerea 
mea, este vorba in cazul tinerilor de un vot irajional cu 
premeditare. 

Primul meu gand in noaptea alegerilor a fost la 
adolescentii care au ie§it in strada in decembrie 1989. 
Ei sunt cei care au votat acum a§a ! ? Mi-a trebuit 
catava vreme ca sa injeleg ca pot fi. Ce le spuneau 
parinjii fiilor §i fiicelor lor care sareau cu mainile goale, 
la Timi§oara §i Bucure§ti, in fata tancurilor §i auto- 
matelor? Ca sunt nebuni. Ca e o nebunie ceea ce fac. 
Sa vina imediat acasa. Le spuneau ce le mai spusesera 
ani de-a randul, ce-i invatase pe ei viata in decenii de 
comunism - nu ie§i din rand, stai la locul tau, nu-ti 
periclita situajia, nu te baga. Si tinerii n-au ascultat, 
s-au dus in strada, ca nebunii, impotriva ratiunii sufi- 
ciente sT a instinctului de conservare. In felul acesta, au 
dat parinfilor, multi cu pre{ul vietii, o lume de trait. 



132 Cristian Tudor Popescu 

§i ce-am facut noi, parinjii, cu aceasta lume noua? 
In 11 ani, am produs co§marul multicolor §i soios care 
este Romania de azi §i in care adolescenjii supra- 
vietuitori ai noptilor din decembrie '89 sunt siliti sa 
traiasca. Am vazut ieri §i alaltaieri o serie de scurt- 
metraje studenfe^ti in festivalul Cinemaiubit. Temele 
filmelor, mai bune sau mai proaste, sunt cateva §i revin 
obsedant, intr-o cadenja infrico§atoare : sex, droguri, 
moarte sau plecarea in Occident. Tinerii cinea§ti 
incearca sa puna pe pelicula desertul rosu din jur, care-§i 
strecoara nisipul pana-n sufletele lor. Cinemaiubit? 
Nimeni nu m-a iubit, iar eu va urasc. 

Acum tinerii au comis din nou o nebunie, votand 
cum au votat, dar in logica morala a lucrurilor, ei 
procedeaza corect : i§i iau lumea inapoi, i§i iau inapoi 
darul lor scaldat in sange, de care noi ne-am batut joe, 
§i ne lasa in pragul beznei ceau§iste din care ne-am 
smuls ! Pardon, iertaji-ne ca v-am deranjat acum 11 ani, 
a fost o confuzie, spun ei punand §tampila pe C.V. 
Tudor §i PRM. 

Le putem repro§a multe tinerilor no§tri, dar nu ca 
sunt pro§ti. Pe ei, chestii de tipul inlocuirii Justijiei, 
a§a chioara cum este, cu procese publice pe stadioane, 
in 48 de ore, ii fac sa rada : §i cum se judeca, dupa cine 
striga mai tare, peluza sau tribuna ? Dupa degetul gros 
in sus sau in jos? Daca sentinja e nedecisa, se bat 
lovituri de la 11 m? A, am infeles, e un fel de Procesul 
etapei, cu C.V. Tudor in loc de Ioanitoaia. Iar daca 
vine vorba de mitraliera, nu la corupti se gandesc tinerii 
in primul rand - la varsta asta de vis, hotia §i saracia 
inca nu te pot rani prea tare -, ci la propriii lor paring. 
Oricat ar suna de teribil, am auzit §i asta : „Sa va 
impure pe voi, ca voi ne-ati adus aici ! ". 



Un cadavru umplut cu ziare 133 

Acum 20 de ani, avandu-1 ca dirijor pe Adrian 
Paunescu, care, pe langa strigarile ceau§iste, le oferea 
§i muzica, §i iluzia libertatii, tinerii de atunci murmurau 
emotionanta Ruga pentru paring : „Enigmatici §i 
cuminti/ Incheindu-§i rostul lor...". Da un ordin, da 
ceva, sa-i mai poji intarzia ! strigau spre Dumnezeu, cu 
ochii in lacrimi, acei tineri. C.V. Tudor, caricatura 
sinistra a lui Adrian Paunescu, nu ii manipuleaza pe 
tinerii de astazi, nu se folose§te de ei ca sa-§i atinga 
visul megaloman : ei se folosesc de el ! Ca sa-§i pedep- 
seasca parintii, nu ca sa se mai roage pentru ei. 

Cred ca ceea ce s-a intamplat pe 26 noiembrie este 
o pedeapsa aspra, dar meritata, §i nu pot decat sa sper 
ca va atinge telul oricarei pedepse - un proces de 
con§tiin{a. Daca insa tinerii vor impinge duminica 
maneta pe care o au in palma pana la capat, atunci 
gestul lor din 26 noiembrie i§i pierde orice semnificatie 
de avertisment, §terge posibilitatea recunoa§terii §i cain- 
tei, se transforma intr-o pedeapsa capitals, dupa care 
nu vor mai exista decat adul^i rasufland u§urati ca n-au 
copii §i copii care vor regreta ca s-au nascut. 



Sfar§itul Jaranismului 



De la o vreme incoace, vantul de nebunie care 
bate necontenit peste Romania raspande§te un damf 
sinucigas. Cei ce il trag in piept reacjioneaza, in esenja, 
la fel : studentii care asta-toamna 1-au votat pe 
C.V. Tudor ca sa arunce odata in aer o Romanie statuta 
si moldovenii de pe malurile Siretului zambind dupa ce 
i§i umplusera burta cu peste mort, indopat cu cianura, 
exprima aceeasj nepasare disperata fata de consecinte, 
aceea§i seninatate autodistructiva care plute§te peste 
tara. Nu altceva ma a§teptam sa faca taranistii, partid 
cu o vocatie sinuciga§a indelung probata in ultimii ani. 
Daca „na§ul" loan Mure§an ar fi fost ales presedinte 
in urma Congresului de saptamana trecuta, cadavrul 
PNXCD ie§ea din istorie prin culisele Teatrului 
National. Acela§i rezultat s-ar fi obtinut, ceva mai lent, 
prin alegerea lui Dudu Ionescu. Tanarul Dudu nu e o 
icoana a coruptiei, ca aide Nelutu Mure§an, dar nu-1 
ajuta nici mintea si nici limba : om de paie al sinistrului 
Niculae Ionescu-Galbeni, i s-au pus pe cap tot felul de 
palarii care i-au cazut pe ochi. Ghiveciul de coruptie si 
dezordine in care s-a transformat sub el Politia Romana 
spune ceva despre soarta unui PNTCD-Dudu : la noua 
sa deviza, „Ordnung und Disziplin" , nu pofi sa-i ras- 
punzi, luand pozijia de drepti, decat „Obarliht und 
spilhozan, sa traiti ! ". 

De fapt, ceea ce multi n-au injeles, la acest Congres 
al ceasului al 14-lea problema nu mai era in primul 



Un cadavru umplut cu ziare 135 

rand a oamenilor §i a posturilor, ci a redefinirii cuvant 
cu cuvant a titulaturii partidului. A statutului sau onto- 
logic. PNTCD - partid National ? Dupa ce te prabu§e§ti 
in alegeri cu un scor catastrofal, dupa ce e§ti azvarlit 
din parlament, mai po{i avea tupeul sa te nume§ti 
National? Dupa ce 4 ani de zile fie te-ai gudurat pe 
langa Occident in speranta ca-ti iese §i tie ceva, fie 
ai alergat direct dupa §pagi §i ghe§efturi personale, 
mai speri sa nu fii scuipat cand vorbe§ti de interesul 
national ? 

Taranesc. In afara de taranii de recuzita purtati pe la 
Cotroceni cu ocazia sfe§taniei legii Lupu, alia legatura 
cu pamantul n-a avut PNTCD decat prin rotile Merce- 
desului „agricultorului" loan Mure§an. 

Cre§tin. Una dintre trasaturile definitorii ale cre§ti- 
nismului profund este smerenia : con§tiinta pufinatatii 
fiintei §i viefii tale in fata lui Dumnezeu. In locul ei, 
PNTCD 1-a anexat pur §i simplu pe Dumnezeu parti- 
dului, aidoma clasicilor PDSR : Dumnezeu e taranist. 
§i daca i-a fost departe smerenia, cre§tinului ii mai 
ramane cainfa : recunoa§terea pacatelor §i smulgerea 
lor din suflet in fata Domnului. Pre§edintele Diaconescu 
a gasit pe toata lumea vinovata, mai pufin pe el insu§i. 
Nici o clipa acest batran aflat atat de aproape de intal- 
nirea cu Dumnezeu, sau cu Diavolul, nu s-a gandit ca 
trebuie sa faca ceva pentru partid din moartea lui, a§a 
cum a facut Corneliu Coposu. A vrut sa-§i pastreze 
imaginea nealterata pana la sfar§it : un mo§neag de o 
prostie vicleana. 

Democrat. Cat era de obi§nuit PNTCD cu demo- 
cratia s-a vadit chiar la acest Congres. Vreme de 11 ani, 
tarani§tii au fost o scursura a comunismului. Toate 
hotararile majore, numirile §i destituirile, aliantele §i 
du§maniile au fost stabilite de un CPEx la fel de ocult 



136 Cristian Tudor Popescu 

ca acela al lui Ceau§escu. Tot ca la comuni§ti, s-au 
calcat in picioare propriile statute §i reguli cind „inte- 
resul partidului" a cerut-o. Visul de aur al PNTCD a 
fost sa copieze structurile ceau§iste ; n-au reusjt, pentru 
ca n-au luat de la comuni§ti decat ticalosja, nu §i ordinea 
sau organizarea. Rezultatul principal al acestui mod de 
a face politica a fost vulnerabilizarea conducerii, care 
nu numai ca a pierdut orice legatura cu Romania reala, 
dar a devenit straina masei membrilor de partid. Iar 
cand masa s-a putut exprima democratic, la scena des- 
chisa, i-a dat pur §i simplu peste cap pe apparatcikii §i 
politrucii de cabinet din jurul lui Diaconescu. 

A reduce tot ce s-a petrecut in acest Congres la un 
complot al lui Constantinescu §i al camarilei lui, cata 
i-a mai ramas, e o aiureala. Mai intai ca priza lui 
Constantinescu in PNTCD este la ora actuala practic 
zero. Dupa ce i-a lasat pur §i simplu cu fundul in balta 
asta-vara, dupa ce le-a bagat pe gat un candidat perdant 
la Pre§edin{ie, care n-a imbunatatit cu nimic procentul 
partidului, dom' profesor poate sa se uite lini§tit in 
pietre. Apoi, omul-cheie al rasturnarii de situatie, 
Vasile Lupu, eel care prin retragerea sa 1-a propulsat pe 
Marga, n-a fost §i nu este omul lui Constantinescu §i 
nici al altcuiva. E un buldozer politic ciufut §i capa- 
tanos, dar un om cu principii, nu un §pagar. §i demersul 
sau n-ar fi avut nici o §ansa daca schimbarea n-ar fi fost 
ceruta de situajia rascoapta, de instinctul de supra- 
vietuire aproape animal al partidului. 

De fapt, ce s-a intamplat vineri, sambata §i 
duminica ? Dincolo de toate amanuntele, tejghetaria §i 
politica de Ci§migiu au fost inlocuite cu ideologicul. 
Ani de zile, dl. Ion Diaconescu a discreditat nu numai 
PNTCD, dar §i actul §i discursul politic in Romania. 
Cu agramatismul, incultura §i primitivismul care 



Un cadavru umplut cu ziare 137 

il caracterizeaza, I. Diaconescu a zgariat urechile §i 
bunul-simj al oamenilor mai ceva decat N. Ceau§escu. 
Acest troglodit politic, care a ie§it din pu§carie a§a cum 
a intrat, crea impresia ca politica e o sueta de scara 
blocului sau de Ci§migiu, un aranjament intre buticari. 
Andrei Marga e departe de a fi un sfant. E ros §i el de 
ambitii, e oportunist, vrea putere §i ce apuca nu mai 
lasa - vezi postul de rector la Universitatea „Babe§- 
-Bolyai" pe care §i-a aranjat din timp sa nu-1 piarda, 
schimband Carta UBB inca din octombrie. Dar, spre 
deosebire de Diaconescu, Marga e un intelectual, un 
ideolog, §tie ce e aceea o doctrina, un concept politic. 
In plus, el nu e marcat de discursul anticomunist 
papagalic, de cretinerii gen „singuri impotriva stangii". 
O data cu Marga se deschid pentru PNTCD cai de 
comunicare §i colaborare cu alte partide, pe care vechea 
conducere reu§ise sa le taie cu totul. Impreuna cu tenacele 
Vasile Lupu, care e §i el un politician, o personalitate 
bine conturata, nu un tejghetar - remarcabila hotararea 
cu care cere renunjarea la titulatura Taranesc, de fapt la 
impropriul §i rancedul „tarani§ti" -, Marga va duce o 
batalie de cu totul alt nivel in PNJCD §i pe scena 
politica. Nimeni nu poate §ti daca o va §i ca§tiga. 

Caderea vechii garzi din PNXCD are o semnificatie 
majora pentru intreaga viata politica romaneasca : 
inseamna sfar§itul unui mod putred de a face - a gandi 
e mult spus - politica. Nu-mi mai ramane decat sa 
observ ca asta se intampla cu o intarziere de 11 ani : 
daca Romania s-ar fi despartit in '89-'90 nu doar de 
Emil Bobu §i Tudor Postelnicu, ci §i de Ion Diaconescu 
§i Niculae Ionescu-Galbeni, nu doar de comunism, ci §i 
de taranism, poate alta ar fi fost soarta acestei tari. 



O po§eta in cap 



Sangele albastru raspandit pe fata reprezentantului 
intelighentilor de vi^a din tara noastra a fost §tampila 
finala pe actul de deces al regimului Constantinescu. 
Era exact ce merita domnul pre§edinte : nu un glonj, nu 
o piatra, nici macar o palma : ni§te stropi de ceva in 
barba. Dar langa §tampila mai lipsea §i o semnatura, ca 
sa fie lucrurile in buna regula. O semnatura inflorita, 
cu brizbizuri §i rotocoale, ca pe la noi : in spathil 
romanesc, a§a cum kitschul sublimeaza adesea in tra- 
gedie, §i geamatul se preface in ras gros. Indata ce 
E-mil ! E-mil ! a pa§it dincolo de poarta Cotrocenilor, 
uitandu-se dupa un taxi, un susur de voci educate 
1-a luat din urma : „Uite-l ! A ie§it ! ". Din umbra 
falnicelor porji a ta§nit o dama trupe§a, intre trei varste, 
vopsita ingrijit §i tunsa gargon care s-a napustit asupra 
fostului pre§edinte §i a inceput sa-i care cu po§eta in 
cap zbierand : „Ezitantule ! Confuzule ! Transfugule ! 
Fantoma ! " §i, intr-un final electrizant : „Mediocrule ! ". 

Oricate semnaturi masculine ar confine, nu-mi pot 
imagina revista 22 altfel decat ca pe o dama trupe§a, 
intre trei varste, vopsita ingrijit §i tunsa garcon. Ultimul 
numar din mileniul trecut al acestei publicatii il baga 
inca o data in cerneala pe Emil Constantinescu, mai 
abitir decat profetul Isaia de la PRM . Editorialul semnat 
de A. Cornea bate napraznic in ciocoi, luand-o chiar de 
la patru§opt : „Felul in care a declan§at campania anti- 
coruptie, la inceputul lui 1997, este revelator. In loc sa 



Un cadavru umplut cu ziare 139 

determine schimbari tacute, dar decisive in structurile 
justitiei §i ale polijiei [...], el a infiintat cu mare tam-tam 
mediatic ni§te absurde comitete anticorupjie, al caror 
e§ec era previzibil...". A. Cornea practica astfel pro- 
fejia postcoitum despre trecut in stil Brucan, intrucat, 
in sus-amintitul moment, revista 22 ineca in insulte §i 
ameninjari pe cine indraznea sa zica ceva de regimul 
Constantinescu. Subsemnatul, de pilda, scria, nu acum, 
ci a doua zi dupa declan§area televizata a campaniei 
anticoruptie {Adevarul, 9 ianuarie 1997) : „Un suflu 
eroic a strabatut ecranele tarii marfi seara, cand Con- 
siliul Suprem de Aparare a Tarii s-a aratat poporului, 
cu pre§edintele Constantinescu in capul mesei. Marii 
barbati politici s-au strans in §edinta extraordinara ca 
sa discute problemele coruptiei §i crimei organizate. 
Faciesul sumbru §i neinduplecat al §efului statului cerea 
parca alaturi imaginea unei ghilotine pe care sa scrie : 
«Corup{i, v-a sunat ceasul!». [...] De ce trebuia sa 
spuna asta pe ecran ? Ca sa auza coruptii §i banditii §i 
sa intre frica in ei ? Se procedeaza aidoma caraulei care 
striga prin veacul trecut, din ceas in ceas : «Te vaad ! 
Te vaad ! » ? Oare nu era mult mai normala o intalnire 
cu u§ile inchise pentru declan§area unei astfel de ope- 
rafiuni?" [...] „Problema corupjiei nu se rezolva in 
comisii, in §edin{e sau prin declaratii - de-astea am mai 
vazut noi destule §i la dnii Iliescu, Vacaroiu et comp. 
Ea nu presupune o stare de blitzkrieg, ci o ac^iune 
metodica, tenace, sustinuta, mu§cand pas cu pas din 
putreziciune, schimband atmosfera §i mentalitatile, nu 
doar oamenii. Ar fi salutar ca dl. Constantinescu 
sa inceapa chiar cu ce e in jurul domniei-sale...". 
Dar atunci subsemnatul era, in viziunea revistei 22, 
un „khmer ro§u", un „Goebbles", un „du§man al 
democratiei", recomandandu-se ulterior, in aceea§i 



140 Cristian Tudor Popescu 

publicajie, neintarziata mea izolare §i neutralizare. 
Acela§i A. Cornea declara pe atunci la TVR nici mai 
mult, nici mai pujin decat ca Adevarul e un ziar anti- 
democratic - despre Constantinescu, mucles. 

Cu privire la momentul intervened NATO in 
Iugoslavia, revista 22, prin plaivazul lui A. Cornea, 
cuvanteaza acum : „Decizia de a sta ferm alaturi de 
NATO in timpul crizei iugoslave din 1999 a fost, desi- 
gur, laudabila %\ bine primita in Occident. 

Pre§edintele - ca §i guvernul - nu a §tiut insa sa 
prezinte convingator populaliei motivele §i sensul acti- 
unii sale". Te freci la ochi : pai, ce altceva susjinea 
atunci ziarul Adevarul, care nu a negat nici un moment 
optmnea pentru NATO, opunandu-se felului cum au 
formulat aceasta optiune pre§edintele Constantinescu 
§i §leahta „intelighenta" ? Dar atunci, noi, cei de la 
Adevarul, eram descri§i cu ura in revista 22 drept anti- 
occidentali feroce, iar dl. Gabriel Liiceanu, guru al 
GDS sj revistei, cerea indepartarea subsemnatului de 
pe posturile de televiziune. 

Uria§ul matrapazlac al puterii numit Tigareta II. 
Ziarul Adevarul a taxat atunci drept ridicola §i revolta- 
toare „teoria" pre§edintelui Constantinescu cu privire 
la un a§a-zis „flagrant minutios controlat". Revista 22 
tacea chitic. Acum, ea zice curajoasa : „Iar cand avea 
loc cate o criza - de pilda Tigareta II - el intervenea cu 
declaratii pripite sau pur §i simplu ridicole - teoria 
«flagrantului» controlat -, care nu numai ca nu au 
convins pe nimeni, dar au §i lasat banuiala ca ar avea 
ceva de ascuns". 

Lasand la o parte un §ir de observatii care copiaza 
punct cu punct pozijiile ziarului Adevarul de-a lungul 
vremii, sa trecem la flegma finala pe care A. Cornea 
i-o aplica intre ochi lui E. Constantinescu : „a fost un 



Un cadavru umplut cu ziare 141 

om mediocru". O buna parte din ultimii 4 ani de viata, 
subsemnatul i-am cheltuit scriind articole in care nu 
faceam decat sa descriu devastatoarea mediocritate a 
acestui personaj, un Akaki Akakievici jucand rolul 
regelui Lear cu un sufleor balbait. Tot 4 ani, inteli- 
ghentii ghedesi§ti au impro§cat cu noroi ziarul Adevarul 
mai ceva ca C.V. Tudor, facand gard in jurul lui 
Constantinescu. Pana ieri... 

Astazi, ziarul Adevarul tace in ceea ce il prive§te pe 
Emil Constantinescu. Nimeni dintre noi nici nu 1-a 
iubit, nici nu 1-a urat pe acest om - ne-am marginit sa 
descriem doar prapadul pe care 1-a facut in aceasta 
tara. In schimb, revista 22 i§i regases,te verticalitatea §i, 
cu un curaj §i simt moral demne de un §acal, se napus- 
te§te asupra celui definitiv cazut. Nici unul dintre in§ii 
a§tia care au citit Dostoievski nu se intreaba : daca 
Emil Constantinescu a primit in fata un jet de cerneala, 
noi ce lichid am merita ? 



Un inalt iresponsabil comunist 



Spuneam despre Congresul PDSR ca unanimitatea, 
lini§tea, consensul au ceva sumbru, ba chiar ca exprima 
contrariul a ceea ce par - tacerea haitei „durilor", cu 
limbile scoase, inainte de a da navala. N-a§ fi crezut 
insa ca urletul de atac va porni din chiar gatlejul lui Ion 
Iliescu §i atat de repede. In fata „proclamaliei" de la 
Foc§ani a domnului pre§edinte, mi-e greu sa decid care 
dintre enormitatile pe care le exprima e cea mai mare : 
cea economica, cea politica sau cea umana? 

Organismele financiare international „impun con- 
ditii defavorabile" statului roman §i „constrang romanii 
sa ceara de pomana", zice dl. pre§edinte. A§a ceva nu 
se mai spune nici in fata unui ciopor de vaci nebune, ca 
nici alea nu te mai cred. Orice roman cat de cat cu 
scaun la cap, oricat de greu ar duce-o, nu mai crede, 
dupa 11 ani de libertate, ca FMI, BM sau UE ne impun 
ceva. Noi ne ducem la ei cu caciula in mana fiindca nu 
suntem in stare sa ne finanfam singuri §i altcineva nu ne 
da. Andrew Vorkink, reprezentantul Bancii Mondiale, 
un om care a muncit anonim, cot la cot, cu romani 
saraci, a spus limpede : daca indepliniti masurile de 
reforma, va dam 1,5 miliarde dolari. Daca nu, 100 
de milioane, ca sa nu crapati de foame. Iar Banca 
Mondiala, in, care va sa zica, nimicnicia ei fara mar- 
gini, cere ca IAS-urile §i ce mai e de privatizat prin 
agricultura sa se privatizeze. Daca nu-ti convine, ii spui 



Un cadavru umplut cu ziare 143 

lui Vorkink sa nu mai dea pe la Bucure§ti, sj basta. 
Ei nu, dl. Iliescu simte nevoia unui excurs in istoria 
agricola a omenirii, pentru a demonstra foc§anenilor 
intaietatea proprietajii in devalmasje asupra pamantului 
§i faptul ca „e un moft chestiunea aceasta cu sfanta 
proprietate privata". Personal, nu agreez cuvantul 
„sfant", in legatura cu proprietatea privata - Iisus 
Hristos n-avea proprietati. Dar de aici §i pana la a 
pronunja pre§edintele tarii cuvantul „moft" in legatura 
cu proprietatea privata, in conditiile in care ne taram 
agatafi de bara ultimului vagon al trenului capitalist, e 
o distanta inspaimantatoare. Cuvintele dlui Iliescu, 
preluate de marile agenjii de presa, au explodat pur §i 
simplu in urechea investitorilor straini suficient de cura- 
jo§i ca sa aiba de gand sa mai bage bani in Romania. 
Aceste organisme „ne impun privatizarea sistemului 
bancar pentru ca, ulterior, noi sa fim obligati sa cerem 
de pomana pe langa bancile care nu mai sunt roma- 
ne§ti". Apoi, „bancile privatizate i§i due fondurile in 
strainatate §i, astfel, plusvaloarea creata de societatea 
romaneasca este folosita de interese straine", declara 
pre§edintele Iliescu, ve§tejind faptul ca privatizarea 
sistemului bancar e impusa tot de „ organisme". Aici, 
puterea de analiza rece ma cam lasa - daca am fi fata in 
fata, as, urla cu tot respectul : „Cum, die pre§edinte, 
strainatatea ii jefuie§te pe romani de 11 ani incoace ? 
Dacia Felix, Credit Bank, Bankoop, BIR erau banci 
australiene? Nu le-au jefuit cu metoda «romana§i» 
de-ai no§tri? SAFI §i FNI nu sunt hotii autohtone? 
Bancorex, Banca Agricola, banci de stat, precum §i 
CEC-ul n-au jupuit romanii de miliarde de dolari 
cu largul concurs al conducerii Romaniei? §i peste 
ciordeala generala n-a imparatit Banca Nationals a 



144 Cristian Tudor Popescu 

Romaniei? Cine altcineva decat guvernarile acestei 
Jari sunt vinovate pentru spolierea depunatorilor de 
buna-credinta ? A, daca va deranjeaza faptul ca nu ve$i 
mai putea da cate un telefon ca sa se bage subvenjii cu 
credite de la banci, ce nu vor mai fi niciodata returnate, 
atunci injeleg". 

Dl. Iliescu mai e suparat ca BM, dupa ce a finantat 
cu 30 de ani in urma construirea Comtimului, vrea 
acum sa-1 inchidem §i ar finan{a un altul in Ungaria. 
Unu : Comtim a fost special construit la asemenea 
dimensiuni pentru piaja sovietica, astazi disparuta. 
Doi : daca i-am dirija productia pe piata interna, am 
falimenta toate celelalte unitati de profil. Trei : Comtim 
produce pierderi uria§e. Patru : 30 de ani de viaja 
pentru o companie inseamna o eternitate in Occident, 
unde evolujiile economico-financiare fulgeratoare se 
masoara acum in dog years - un „an caine" are trei 
luni. Cinci : Banca Mondiala face ce politica crede de 
cuviinja - daca nu ne place, subvenjionam Comtim din 
pensiile oamenilor §i vedem ce urmeaza. 

Enormitatea politica. Se spune in comentariul agen- 
tiei France Presse despre proaspetele luari de pozitie 
ale dlui Iliescu ca acesta e „un fost inalt responsabil 
comunist". Comunist poate, inalt a§ijderea, dar res- 
ponsabil nu cred. Un responsabil comunist cuno§tea 
bine regula de fier a „consensului" : daca la masa ro§ie 
a partidului s-a hotarat intr-un fel, chiar daca hotararea 
s-a luat dupa ciocniri §i convulsii teribile, afara iese 
toata lumea cu acelasj text §i aceea§i fata. Or, dincolo 
de adevar sau fals, prin tot ce-a spus la Foc§ani, in 
vreme ce Adrian Nastase incearca la Strasbourg §i 
Bruxelles sa dinamizeze relajiile cu Vestul, Ion Iliescu 
se straduie§te sa le dinamiteze. Ce sa mai vorbim de 



Un cadavru umplut cu ziare 145 

bietul ministru de la Finante, tanarul Mihai Tanasescu, 
aflat in negocieri cu FMI la Washington. . . Cum sa mai 
pretinda oamenii a§tia ca Romania ofera stabilitate 
politica? Ce dracu' sa spuna cand vesticii vor face 
ochii mari : ca pre§edintele Romaniei nu trebuie luat in 
seama, ca nu mai e de la partid, ca i s-a dus mintea in 
adancurile secolului trecut ? Sa spuna asta §i ministrul 
Industriilor, Dan loan Popescu, care tocmai a anunjat 
in Valea Jiului ca minele inchise nu vor fi redeschise ? 
N-o vor face, pentru ca ii cred ceva mai responsabili. 
Dar nici nu trebuie sa dea un pas inapoi de la programul 
guvernului. Intregul discurs al lui Ion Iliescu aduce a delir 
postelectoral. Parca ii pare rau ca s-au terminat alege- 
rile, parca n-a bagat de seama ca nu mai sunt tarani§tii 
la putere. Cu cine se cearta de fapt dl. Pre§edinte? Cu 
foc§anenii? Cu Occidentul, cum titreaza presa? Nici- 
decum. Este un atac dur al Bunicutei, avand in spate 
intreaga aripa peremista din PDSR, impotriva lui 
Adrian Nastase §i a guvernului sau, pe care vrea sa-i 
lase pur §i simplu in ofsaid, sa-i transforme in „vandu{i 
Occidentului" in fata populatiei. In aceasta ipoteza, 
rezulta ca „guvernul din umbra" nu e la Iarani§ti, iar 
nea Nelu tine sa ajunga lumea sa regrete ca nu 1-a votat 
pe C.V. Tudor - ala eel putin face astfel de porcarii cu 
mai mare talent in clanfa. 

Cum spuneam, mai e o ipoteza : din cauza vicisi- 
tudinilor varstei, dlui pre§edinte i-a scapat piciorul 
mintii in mla§tinile trecutului. Denumindu-1 pe Cuza 
Voda „primul pre§edinte al romanilor", vorbind de 
„plusvaloare", aratand ca, o data cu surplusul agricol, 
„depozitele de grane s-au transformat in temple" (sic ! ), 
desfa§urand in fata foc§anenilor buimaciti un curs scurt 
de istorie materialist-dialectica la botul calului, 



146 Cristian Tudor Popescu 

dl. Iliescu a cazut in timp dincolo de nivelul Romaniei 
anilor '50, acolo unde ajunsese cu discursurile din '96 
de la Braila §i Alba-Iulia. Acum plute§te printre clasicii 
bol§evismului, care repovesteau istoria universala infie- 
rand proprietatea privata §i identificandu-i pe primii 
cre§tini drept comuni§ti ilegaligti. . . 

Ramane sa decida cititorii care dintre aceste ipoteze 
e mai luminoasa. 



Crima din mila 



Reporterilor care vara microfonul sub nasul 
militantelor dragostei de caini nu le da prin cap sa puna 
o intrebare simpla : a{i taiat vreodata un pui de gaina ? 
I-a(i pus talpile pe aripi, i-a{i apucat capul cu o mana, 
i-a(i retezat gatul cu cutitul tmut in cealalta? Ar obtine, 
cu siguranta, nuuu ! -uri oripilate sau baiguieli. Sensi- 
bilele cucoane „n-ar omori o musca". Ele „au suflet". 
Ele au lasat totdeauna treaba asta pe seama sotului sau 
au rugat un vecin. Cele mai multe iau puii din magazin, 
gata omorati de altii §i inghetati, ceea ce le rezolva 
problemele cu naturelul simtitor. 

Toata povestea asta cu cainii vagabonzi contrapune 
a§a-zisei „cruzimi" a unor „criminali" ca primarul 
Basescu un fariseism mai mult sau mai pufin con§tient. 
Existenja intregii societal omene§ti se bazeaza pe un 
lung lan{ de crime fa{a de animale. Daca n-avem dreptul 
sa omoram cainii vagabonzi, cine ne da dreptul sa 
decapitam vacile, sa injunghiem porcii, sa infigem in 
buza pe§tilor de buna-credinja carlige de otel ? De ce 
practicam genocidul asupra §obolanilor sau gandacilor, 
venind peste ei cu deratizarea §i dezinsectia? N-ar fi 
mai uman sa-i castram unul cate unul? Sau, ma rog, 
sa-i eutanasiem cu o injectie care costa cat un pranz 
pentru un om, in sunete de muzica preclasica, deoarece 
s-a demonstrat ca §obolanului ii place? Sau, §i mai 
bine, sa-i lasam sa se „infrateasca" cu copiii, pe care 
au ajuns sa-i sfa§ie prin nordul Moldovei. 



148 Cristian Tudor Popescu 

Castrarea cainilor vagabonzi, de care se agata cu 
incapatanare activi§tii protectiei animalelor, e o ipo- 
crizie „umanitara". Nu omori specimenul, ii omori 
urmasii : „crima" e transportata in viitor, virtualizata, 
nu mai deranjeaza la umanism. Eutanasia, alta ipo- 
crizie, plimbata de toti prin gura. Aceasta inseamna 
moarte provocata fara durere pentru a curma o suferinta 
incurabila. Or, in cazul maidanezilor, e vorba §i de 
suprimarea celor pe care nu-i revendica nimeni in ter- 
men de 10 zile - ca fapt divers, in imperiul democratiei, 
SUA, un caine fara stapan adunat de pe strada este 
lichidat in 48 de ore. 

Intr-un singur caz as. fi suta la suta de acord cu 
societatile de protec{ie a animalelor : eel al ticalo§iei 
numite vanatoare, „sportul" omorarii vieta{ilor de 
placere. 

In general, a§a-zisa iubire de animale, cand ajunge 
la forme grote§ti, semnifica altceva. Indivizii in cauza 
i§i construiesc de fapt un complex de superioritate prin 
mila asupra „brutelor" care cer sa nu le mai fie atacati 
copiii de haite de caini vagabonzi. Ei sunt buni, iar eel 
care scrie aceste randuri - o bestie fara inima. M-ar 
privi asasin daca le-as. spune ca mari criminali, psi- 
hopati, dictatori sangero§i din istoria omenirii au fost §i 
mari iubitori de animale. Adesea „dragostea" de ani- 
male se intalne§te cu dispretul fata de om. Cu frustrari 
in relajiile cu semenii. De pilda, madam Bardot, pe 
care vor s-o cheme unii in ajutor, §i-a reprofilat 
preaplinul sufletesc pe animale dupa ce i-a mai scazut 
cota la barbati. Adesea, cand mai inainteaza in varsta, 
„fetele vesele" fac pasiuni pentru caini - o compensate 
psihica : animalul e iubitor §i credincios pana la moarte, 
spre deosebire de lungul §ir al barbatilor care le-au 
parasit fara nici un cuvant. Populara zicere „Din bucata 



Un cadavru umplut cu ziare 149 

mea de paine/ Am hranit un om §i-un caine/ Cainele 
ma recunoa§te/ Omul nu ma mai cunoa§te" exprima nu 
atat trairi filocanine, cat neincrederea apriorica in fiin(a 
umana - ura§te-ti aproapele, pentru ca el oricum te 
ura§te. Taraboiul acesta al milei este cat se poate de 
absurd. Problema a incetat de mult sa mai fie una de 
optiune afectiva, de imparfire a oamenilor in cruzi §i 
milo§i - e o problema pur §i simplu tehnica, sociala. In 
acjiunea sociala, conceptul de mila e inoperant : aici au 
sens doar prioritatUe, abordate in ordine. Intrucat admi- 
nistratiile locale anterioare §i-au dovedit indolenja §i 
in acest domeniu, numarul cainilor fara stapan din 
Capitals a depa§it 200.000 §i cre§te cu 15% pe an. 
Situajia e la fel de grava §i in alte ora§e ale tarii. Anual, 
zeci de mii de oameni, intre care mulji copii, sunt 
mu§cati de aceste patrupede. Nu mai poti ie§i noaptea 
pe strada, ba nici chiar ziua prin locurile mai pustii, 
fara un par in mana. Masuri ca punerea cainilor in 
tarcuri sau castrarea lor ar fi fost suficiente daca se 
aplicau cu ani in urma. Acum e prea tarziu; numarul 
imens deja existent, rata teribila de inmultire, capaci- 
tatile limitate de hranire sau „procesare" a lor fac 
inevitabila recurgerea la eliminarea fizica a acestor 
animale. Pana cand sunt castraji 5 caini, un singur 
dulau in putere poate insamanja 10 catele ramase fara 
partener pe strada. §i ca sa umpli {ara cu tarle de caini, 
animale complet neproductive, carora le dai de mancare 
in condijiile in care statul n-are bani sa hraneasca 
bolnavii din spitale, inseamna sa transformi abia acum 
mila in crima. 

Cainii vagabonzi supravietuiesc in buna masura 
scormonind prin mormanele de gunoi aruncate fara 
nici un control in perimetrul Capitalei. Pana la prindere 
§i suprimare, curajarea Bucure§tiului ar fi o masura 



150 Cristian Tudor Popescu 

cu adevarat eficienta pentru a incetini inmultirea 
maidanezilor. Altfel, cainii, gunoaiele, §obolanii, cer- 
§etorii, oamenii din canale alcatuiesc un lanj al mizeriei 
care poate sugruma ora§ul. 

Lucrurile sunt deci cat se poate de limpezi : avem 
de ales intre oameni §i caini. Restul e galagie senti- 
mentaloida. Mai raman totu§i o intrebare, doua : sunt 
cainii pericolul eel mai mare pentru cetacean? Dincolo 
de foame, agresivitatea lor nu e accentuata de miasmele 
violentei care plutesc in aer? In ce ma prive§te, sunt 
pentru suprimarea cainilor strazii. Dar atunci cand 
omul talhare§te, love§te, violeaza, ucide alti oameni la 
fiecare pas, cand vaneaza copii, la ce ne-am putea 
a§tepta de la caini ? §i ma intreb : n-ar trebui sa se 
aplice §i unor asemenea fiare bipede injectia terminala ? 



Capul la cutie ! 



Joi dupa-amiaza, un redactor al Adevarului m-a 
sunat din teren: „§efu', §trfi ca §i-a dat Grecea 
demisia?". „§tiu." „E nasol. Tocmai acum, omul la 
care gtiti ca m-am dus scosese documentul ala teapan sa 
mi-1 puna in bra£e. Cand a auzit ca Grecea §i-a dat 
demisia, 1-a bagat inapoi in sertar §i 1-a incuiat." 

La scara intregii tari, aceasta este imaginea cea mai 
exacta pentru debarcarea lui Ovidiu Grecea : nenuma- 
rate sertare care se trantesc, chei rasucite in broasca. 
Cum-necum, „capcaunul" Grecea, cu figura lui scapata 
dintr-un desen animat, e de cativa ani simbolul nasului 
bagat unde nu-{i fierbe oala. Grecea nu §i-a bagat numai 
nasul, s-a aruncat de multe ori cu intreg trupul lui 
paralelipipedic in cazane sub presiune, stropind cu apa 
fiarta pe toti cei din jur. . . 

In fostul §ef al DCAG locuiesc doi in§i : politaiul 
Grecea §i artistul Ovidiu. Rapoartele lui au avut intot- 
deauna §i par^i „literare" : omul are vocajie detectivista 
narativa, simte nevoia sa puna realitatii, §i a§a §ocante, 
cate un pana§ de film politist. A§a s-a intamplat §i in 
afacerea Ouatu : artistul Ovidiu s-a napustit in tablou 
peste ce migalise politaiul Garcea, pardon, Grecea. 
Am avut luni in mana raportul adresat de el pri- 
mului-ministru - nu 1-am dat integral in Adevarul de 
martj. Am ales exact acele date care aveau un grad 
mare de plauzibilitate, legate de clanul Ouatu ; restul, 
poves,tile cu Marga, Dancu, Rus, filiera Cluj etc., le-am 



152 Cristian Tudor Popescu 

lasat deoparte. Daca Ovidiu Grecea ar fi procedat la 
fel, era §i azi in funcjie. Dar intr-un maine oarecare, tot 
ar fi fost dat afara. Nu pentru ca i§i impaneaza rapoar- 
tele cu afirmatii fara acoperire, ci pentru ca nimere§te 
adesea §i peste adevaruri insuportabile pentru putere, 
oricare ar fi ea. 

Da, Grecea a gre§it ca a convocat o conferinta de 
presa inainte de a-1 informa pe primul-ministru. Dar ce 
prefera dl. Nastase, un anchetator care face galagie, 
care calca §i in strachini, sau unul care cade la pace cu 
eel anchetat §i tace male, fara sa mai informeze pe 
nimeni ? 

De la o vreme, premierul Nastase are o expresie 
favorita : am dat un semnal. Una-doua, am dat un 
semnal. E ca §i cum, in loc sa mai mergem la lucru, am 
trage toata ziua de sirena fabricii. Prin alungarea lui 
Grecea insa, dl. Adrian Nastase chiar a reu§it, fie §i 
involuntar, sa dea un tignal in toata regula : capul la 
cutie ! To{i cei care i§i puneau ultima speranja in mi§- 
carile elefantine ale lui Grecea prin Romania, toji cei 
gatuifi in hatj§ul mafiilor locale §i centrale, unde nu 
mai deosebe§ti ho{ul de vardist, au inghejat. Premierul 
vrea sa inceteze deranjurile, vrea lini§te peste tara, sa 
se auda lacustele clefaind. 

Ne-am ridicat cu mic cu mare impotriva legii secre- 
tului, pentru ca ar pune sub cheie toate matrapazlacurile 
de partid §i de stat; caji ne vom da seama insa ca 
eliminarea lui Grecea face mai mult decat nu §tiu cate 
legi ale secretului de stat §i de serviciu? 



Intalnire romano-germana la radacina 



Meseria de ziarist de linie reduce mult aria starilor 
de spirit care te traverseaza in calitatea ta de om, daca 
mai e§ti a§a ceva. Dominante sunt indignarea, furia, 
dezgustul, dispretul, rasul sec, lehamitea. Multumita 
locuitorilor din comuna Ceanu Mare, traiesc un senti- 
ment rar pentru un gazetar : induio§area. Daca as, 
ajunge vreodata pe-acolo, mi-ar veni sa-i mangai pe 
cap. Oamenii se intereseaza cam ce-i place sa manance 
cancelarului Schroder, ca sa-i poata alcatui un meniu dupa 
placul inimii sale. Intrucat abia au fost Pa§tile, primarul 
zice c-o sa-i pregateasca ni§te miel. Va fi curatenie 
generala in Ceanu Mare, satenii vor vopsi gardurile, 
vor varui, vor matura prin curfi, vor tesala caii, vor mai 
pietrui cate o ulija - ar fi mai mare ru§inea sa ne 
gaseasca neamtul in deranj . Tot domnul primar declara 
ca va lua legatura cu forjele de ordine pentru ca secu- 
ritatea cancelarului sa fie asigurata - parca-1 §i vad pe 
§eful de post, inconjurat de o ceata de flacai cu ciomege, 
deschizandu-i partie domnului Schroder... 

Naivitatea ceanilor mari poate fi luata drept prostie 
doar de catre un prost. Ei nutresc admirabila iluzie ca 
au statut de oameni in ochii Germaniei. Ca au tot doua 
maini, doua picioare §i un cap ca §i nemtii al caror 
ministru de Interne declara ca nu vom intra fara viza la 
ei cata vreme mai dau navala din Romania in Germania 
tjganii §i hotii. Ei nu pot crede ca Romania vazuta de la 
Berlin e un taram al molimei §i crimei, al schilozilor §i 



154 Cristian Tudor Popescu 

mon§trilor, al haosului §i mizeriei, o tara care pute. 
Intr-o astfel de tara aflata undeva pe langa Bulgaria §i 
locuita de hominizii romani, nu se poate patrunde decat 
in costum de astronaut, dezinfectat la intoarcere. 

Domnul Schroder va veni la Ceanu Mare ca intr-o 
expedite interplanetara. Sa manance ceva din mana 
satenilor ? ! Haida de, cancelarul nu va atinge pamantul 
acestei tari a microbilor decat coborand din Mercedes 
in fata deocamdata ipoteticului mormant al tatalui sau. 
Pot taranii sa frece §i pomii cu Dero, Schroder va trece 
prin satul lor ca mergand printr-un coridor etan§, prote- 
jat de forfele speciale germane (nu de chibijii lui Faur 
Isaia in atentatul cu cerneala asupra pre§edintelui 
Romaniei) in fata asaltului gazetarilor romani §i straini. 
Va ramane cateva minute, apoi va multumi politicos 
pentru ingrijirea mormantului §i auf Wiedersehen. 

Sau, cine §tie, Schroder fiind un neamt atipic, un ins 
popular, un vesel consumator de bere al carui tata a fost 
randa§, iar mama femeie de serviciu, poate ca va manca 
§i va bea cu satenii, poate va intra in vorba cu ei ca la 
un tarziu parastas pentru tatal lui. Va constata ca roma- 
nii sunt veseli, simpatici, primitori, nu prea arata a 
suboameni. Poate ca intalnirea cu taranii din Ceanu 
Mare ii va schimba cancelarului german perceptia 
despre Romania mai mult decat toate contactele pe 
coridoare sj la cocteiluri cu marii no§tri oameni politici. 
Poate ca o intalnire germano-romana la radacina se va 
arata mai folositoare decat una la varf. 

Apoi insa, domnul Schroder va pleca acasa, lasand 
Romania acolo unde se afla pentru cine §tie cata vreme 
de-acum inainte, iar eu nu ma voi putea gandi decat cu 
tristete ca a fost nevoie de un mort ilustru §i iluzoriu 
deocamdata, pentru ca d. Schroder sa vina pe aici - 
nici un om viu de pe teritoriul Romaniei nu 1-ar fi putut 
determina sa faca acest pas pe cancelarul Germaniei. 



Cand din talc ramane §oul 



In primul moment m-am enervat. Domnule, asta e 
poporul, asta suntem noi, razareti, u§urei, tanjari {opa- 
ind pe luciul mla§tinii, in ultima instanja - incon§tienti. 
Ma a§teptam ca intre premierul Romaniei §i Natalia 
Oreiro, la concurenta pe TVR 1 §i PRO TV, sa ca§tige 
femela argentina, insa la mare lupta. Credeam ca lumea 
va fi totu§i interesata sa vada ce spune dl. Adrian 
Nastase, omul de ale carui hotarari depinde viata de 
maine a fiecaruia. Masuratorile de audienfa au fost 
daramatoare : 60% Nati, 16% Adi. §i asta in conditiile 
in care dialogul cu premierul a fost tensionat, consis- 
tent, inceput cu o dezvaluire-§oc, in premiera absoluta ! 
Cei care 1-au urmarit la Piatra-Neam{ pe §eful Corpului 
dvs. de Control, Ovidiu Grecea, sunt, domnule prim- 
-ministru, cei de la serviciul secret al MI, fosta „Doi 
§i-un sfert". Ei §i ? Ce daca schimburile de replici cu 
premierul deschideau un ochi in covorul de lintita prin 
care se putea deslu§i colcaiala inspaimantatoare a 
pe§tilor piranha din mla§tinile patriei ? Stand pe ponton, 
cu picioarele in apa, romanul se uita la tatele lui Nati, 
ii soarbe euforic chihaiturile, ce mai conteaza ca la 
sfar§itul §oului va scoate din apa doua oase insangerate 
infipte in genunchi ? . . . 

Apoi mi-am adus aminte un principiu pe care n-aveam 
voie sa-1 uit : Cand Ji se pare ca poporul gre§e§te, 
gande§te-te unde ai putea gregi tu. Poporul este un 
animal, in sensul bun, natural al acestui cuvant. Se 



156 Cristian Tudor Popescu 

autoprotejeaza din instinct in fata pericolului, a ama- 
girii, a artificialului. Daca s-a uitat la Oreiro, §tie el de 
ce-a facut-o. Treaba mea e sa injeleg, nu sa ma enervez. 

§i-am inteles. De ani §i ani, pe ecranele fani apar 
pre§edin{i, premieri, mini§tri, parlamentari, generali, 
confruntandu-se cu gazetari. S-au vazut intalniri-tras- 
net, intrebari-§oc, raspunsuri asemenea, dezvaluiri, 
s-au scos la iveala coruptia, incompetenta, lacomia, 
hotia, reaua-vointa a guvernan{ilor. Mecanismele care 
fac sa nu mearga economia au fost explicate de zeci de 
ori. Groapa morala in care se afunda Romania pe zi ce 
trece a fost pusa in fata telespectatorilor. §i? §i? §i 
nimic. Nu s-a intamplat nimic. In naivitatea §i buna lor 
credinta, oamenii au crezut ca, o data ce se intampla 
ceva la televizor, efectele asupra vietii reale se vor 
vedea, hai nu de-a doua zi, dar de luni negre§it. 

Din talk a ramas show-ul : mutre conge stionate, 
priviri severe, brate agitate prin aer, hartii bagate in 
ochiul camerei, insulte, ironii, flecareala. 

§i atunci? Singura §ansa a talk show-ului „hard", 
a infruntarii serioase de idei §i argumente, era sa-§i 
dovedeasca in ochii telespectatorilor influenja efectiva 
asupra viejii lor. Altfel, daca politicienii §i gazetarii 
ajung sa concureze la show cu mascaricii profesioni§ti, 
cu §antezele, cu plaiboii §i cu fetele corp-ansamblu, s-a 
mantuit. E perfect de injeles, in astfel de conditii, de ce 
nea Gigi se uita la tatele Nataliei Oreiro : iese mai 
ca§tigat decat cu gu§a lui Nastase sau chelia lui Popescu 
§i-un car de vorbe care vin §i se due. 

Apoi mi-am amintit §i lucrul eel mai grav, pe care ma 
facusem ca-1 uit : in plina rasteala cu premierul, pe pro- 
blemele adanci ale Romaniei, m-a fulgerat un gand invelit 
in lehamite : oare cum or arata tajele Nataliei Oreiro ? 



Un cadavru umplut cu ziare 



Dl. ministru Razvan Theodorescu vrea sa scoata o 
lege pentru protectia limbii romane. Nu e de mirare : 
din ce in ce mai multe lucruri §i fiinte au nevoie de 
protectie in societatea noastra : copiii, ca sa nu fie 
violati §i uci§i de propriii lor paring, parinjii, ca sa nu 
fie jefuiti §i uci§i de propriii lor copii, pe§tii, ca sa nu 
fie otravi{i cu cianura sau amoniac, trecatorii, ca sa nu 
fie mu§cati de caini, Romania, ca sa nu fie §tearsa de pe 
harta de romani... Ergo, traim intr-o societate a agre- 
siunii : vivace, neintrerupta, adanca. Limba romana 
este una dintre victimele acestei atmosfere agresive 
generalizate. Ea este intepata, taiata cu dintii, data cu 
sare, umflata de nu mai incape in gura, strivita cu 
ciocanul. Sunt clipe in care surzenia {i se pare singura 
forma de protectie, venita direct de la Dumnezeu, iar 
mujenia - dreptatea insa§i. Intrebarea este : cum poate 
fi totu§i aparata limba romana? 

Ca sa putem raspunde la aceasta intrebare trebuie sa 
formulam o alta : impotriva cui trebuie aparata ? Primul 
gand duce la lumpen, la pegra, la cum vorbesc tinerii, 
la emisiunile insalubre de „divertisment" de la tele- 
vizor, la „englezismele" din numele firmelor §i din 
vorbirea profesionala curenta. Aici sa fie oare pericolul 
eel mare? Vorbirea cu „§men", „na§pa", „pe felie", 
„moca", „lagreu", „bestial", „te fac" inseamna argou. 
Categoria sociala care il folose§te ajunge sa se distinga 
astfel de restul societatii, i§i construie§te o identitate 



158 Cristian Tudor Popescu 

aparte. Ei nu doresc sa impuna acest cod de comunicare 
intregii societal, dimpotriva, il folosesc ca pe un semn 
de recunoa§tere intre ei. Argourile vin §i tree, cuvintele 
din ele se uzeaza repede §i sunt inlocuite cu allele. 
De pilda, eu fac parte din genera{ia lui „mi§to". Sa 
lamurim cu aceasta ocazie perceptia profund falsa in 
legatura cu acest cuvant : el nu este de origine tiga- 
neasca, a§a cum se crede, ci nemfeasca ! La sfar§itul 
secolului al XlX-lea, tinerii romani spilcuiti purtau, ca 
semn suprem al elegantei, baston cu maciulie. In ger- 
mana, „cu baston" se spune „mit stock" - de unde 
venerabilul nostru „mi§to", care insemna initial „ super- 
elegant", „la patru ace". „Mi§to" §i-a largit sensurile, 
a avut epoca lui de mare acoperire, iar acum a fost 
aproape inlocuit cu „marfa", „cool" sau „beton". Vor 
pali §i ele la un moment dat, fara sa lase urme notabile 
pe trunchiul limbii romane. Nu altfel stau lucrurile cu 
jargoanele. Sumedenia de cuvinte engleze§ti care nava- 
lesc in limba romana pe calea tehnologiei informatiei, a 
utilizarii computerului, prin puternica influenza econo- 
mica a Vestului §i, in primul rand, a Americii pot avea 
frecvenje mari de folosire, dar ele nu se substituie limbii 
materne. Jargonul este o „scurtatura", o optimizare a 
efortului in vorbirea intre doi in§i „din bran§a" - ce 
rost ar mai avea traducerea obositoare in romane§te a 
unor concepte nascute cu nume engleze§ti ? Pe mine nu 
ma inspaimanta faptul ca baietii mei i§i „forvardeaza" 
unul altuia mesaje, ca „reseteaza", „formateaza" 
§i „lincheaza", ca se joaca trimijand „misile" catre 
„targheta". Nici macar nu e vorba de America, ci de 
influenta unui mediu lingvistic la un moment dat - 
acum douazeci de ani, copiii romani invatasera o gra- 
mada de cuvinte bulgare§ti de la televizor. Ca §i argoul, 
jargonul nu produce confuzii, nu deformeaza sensuri, 



Un cadavru umplut cu ziare 159 

nu distruge limba-gazda, dimpotriva, poate servi unei 
comunicari cat se poate de eficiente. Fire§te, daca exista 
o determinare la nivel de stat de a se schimba pur §i 
simplu limba nationals, atunci se poate ajunge la situajia 
din Singapore - o populate asiatica vorbind, aproape 
in totalitatea ei, engleze§te. Cata vreme insa nivelul 
transmisiunilor televizate de film este men{inut la 51 % 
productii autohtone §i europene, potrivit legislatiei UE, 
nu e un pericol sa uitam romane§te. 

Insa pericolul, marele pericol, tot de la televizor 
vine. Purtatorii lui sunt persoanele cu aura oficiala, 
§picherii (scuzatL preferati „crainicii" ?), moderatorii, 
vedetele, intre care un loc de frunte ocupa, fire§te, 
politicienii. Marea majoritate a acestora nu vorbesc in 
argou. Dimpotriva, se opintesc sa vorbeasca cat mai 
„cult", cat mai „intelectual" cand e camera pe ei. Unii, 
ca Petre Roman, de pilda, incearca sa-§i faca mai 
„populara" vorbirea constipata, drept care patineaza pe 
suprafafa unor cuvinte neao§e pe care par a le fi invajat 
ieri. Alfii se arunca la expresii carora nu le controleaza 
sensul. Cei mai multi gre§esc, grav, sistematic, la toate 
etajele limbii. 

La parter, obsedantul „ajunct". Sunt nenumarati cei 
care nu pun limba pe dinji intre a §i j, a§a ca sistematic 
se face vorbire despre vreun director „ajunct". Tot o 
pardalnica succesiune de consoane ii facea pe mulji 
dintre vorbejii la televizor din timpul Olimpiadei 
sa spuna „Sinei" in loc de „Sidnei". Se relua astfel 
stilul consacrat al lui Nicolae Ceau§escu, care zicea 
„Vienam" §i „abudenta". 

Etajul unu. In afara de clasicele „fortuit", tradus 
mereu prin „fortat", in loc de „neprevazut", §i „vir- 
tuos" folosit cand e nevoie de „virtuoz", face cariera 
cuvantul „emul". Emul al lui cutare, se spune cu 



160 Cristian Tudor Popescu 

entuziasm, in{elegandu-se discipol, invatacel, ba chiar 
epigon. Or, sensul cuvantului nu este de descendenta 
subordonata, aliata, ci, dimpotriva, de concuren- 
tialitate, de rivalitate in domeniul definit de initiator. 
Emulate inseamna o stare de intrecere, de competijie 
cu un varf . 

Etajul doi. O avalan§a de dezacorduri, repetijii, 
nonsensuri, baiguieli, jumata{i de cuvant, restul fiind 
tras in piept cu teama. Nesfarsjte „aaa"-uri §i „iii"-uri, 
vocabular pauper, senzatje de mazga care acopera ecra- 
nul. Un vorbitor normal de limba romana este incercat 
pur §i simplu de scarba ascultand a§a ceva. Este etajul 
lui „care noi am zis", al lui „din cauza la un om", al lui 
„decat eu am fost". 

Etajul trei §i ultimul. Aici apar marile fracturi tec- 
tonice, limba din gazetele de doi bani crapa, se da peste 
cap, se amesteca bucatile altfel, nici o forma de relief 
nu mai poate fi recunoscuta. Finalmente, limba romana 
devine un cadavru umplut cu ziare, ca la morga. 

Asculji, parca suna cunoscut, dar nu injelegi §i nu 
simji aproape nimic. Te apuca un soi de piroteala, {i se 
infunda creierul in vata, iar personajul de pe ecran 
continua sa scoata zgomote articulate. Aceasta este 
limba care tampe§te, este etajul unde mae§trii recu- 
noscuti au fost Radu Vasile §i Ulm Spineanu. Este etajul 
la care, cand se urea, domnul Iliescu zice ca „Procesul 
tranzi^iei, cuplat cu eel al preaderarii la UE, reclama 
stabilirea de prioritati §i sinergii pe termenele scurt, 
mediu §i lung". Nici n-ai ce sa repro§ezi la a§a ceva - 
ramai privind in gol. Sau cum sa inteleaga o alta locui- 
toare de pe palier, liberala de Prahova Mariana Oprea, 
faptul ca te indoi de ras la fraza ei : „Eu nu am functie 
politica, dar vreau sa aduc ora§ul Slatina in lumina 
gandirii" ? 



Un cadavru umplut cu ziare 161 

Am dat cateva exemple dintr-un noian. Persoanele 
acestea care apar la televizor acrediteaza mutilarea nu 
numai a limbii, ci §i a gandirii romanului. Din moment 
ce domnul acela „serios" apare la televizor §i vorbe§te 
a§a inseamna ca nu-i nici o problema, ba chiar e bine. 
Forta de impunere a gunoiului lingvistic sj mental este 
uria§a in astfel de cazuri. Prin urmare, dl. Theodorescu 
ar trebui sa inceapa prin a institui amenzi usturatoare 
pentru cei care stalcesc limba la televizor, multi dintre 
ei fiind colegii sai. Ar trebui introduse permise de 
folosire publica a limbii romane, a§a cum exista permise 
de conducere. Ar fi o cale sigura de a cre§te bugetul 
Ministerului Culturii. 

Daca ma va intreba pe mine, ii voi spune insa ca nu 
cred in nici o lege care sa protejeze limba. In buna 
masura, fiind un organism viu, ea se apara §i singura. 
Iar cei care vor §i pot sa faca ceva pentru apararea ei 
n-au decat sa-i radiografieze pentru public, de cate ori 
au prilejul, tot la televizor §i in ziare, pe cei care o 
violeaza. Adica ceea ce am incercat §i eu prin aceste 
randuri. 



Arta atomica 



Japonezii sunt ciudati in arta. Nicaieri in lume nu 
gase§ti atatea moduri de a face arta din orice. Copacii, 
pasarile, ceaiul, mi§carile corpului omenesc, florile, 
hartia, hrana, apele curgatoare sunt materiale pentru 
artist, pana §i aerul Japoniei pare ca se mi§ca incet §i 
cochet, dupa linii de curent dinainte stabilite, iar soarele 
rasare ca sa fie pus pe steag. Cand natura nu se supune 
viziunii estetice este corectata, cum a facut acel imparat 
din Kyoto, nemultumit ca peisajul privit din Pavilionul 
de Aur nu avea zapada : a pus sa fie drapa^i muntii din 
jur cu kilometri patraji de matase alba. 

Cele doua A-bombs primite de la americani in sapta- 
mana atomica de acum 55 de ani au fost o adevarata 
binefacere pentru arta japoneza. Cu ajutorul razelor 
termice de mare putere §i al suflului exploziei, s-au 
realizat un mare numar de lucrari originale, in varii 
domenii ale artei. In muzeul din Hiroshima pot fi 
admirate splendide sculpturi amorfe, triumfuri ale 
nonfigurativului, din sticla §i metal, aducand totu§i cu 
ni§te palate pe stanca napadite de valuri : sunt navete 
de sticle de bere cu capac metalic, topite de miile de 
grade Celsius. „Seceri§ul de fier" - nu §tiu de ce 
lipse§te acest titlu din snopurile de ace de cusut sudate 
la un loc de caldura. Un ecou pointilist - pere{i de 
incaperi innobilati cu stranii desene din linii §i puncte, 
dupa unghiul sub care a izbit rafala de a§chii de sticla 



Un cadavru umplut cu ziare 163 

milimetrice in care au fost transformate, intr-o miime 
de secunda, ferestrele acelor case de demult. 

Arta ermetica, teancuri de bancnote carbonizate in 
seifuri. 

Azi se mai pastreaza doar fotografiile - dar ce 
splendoare trebuie sa fi fost atunci, in prima ora de 
dupa explozie, priveli§tea scheletelor de metal contor- 
sionate ale cladirilor, profilate pe cerul de plumb, sub 
celebra Black Rain, ploaia neagra de cenusj radioactive. 
Sau kilometrii de §ine §erpuind bete, ca pentru bunul 
mers al tramvaiului condus de vatmanul nebun al lui 
Kurosawa. 

Umbrele fac o mare galerie de pictura expresio- 
nista - umbre de frunze pe trunchiul arborelui, umbre 
de stalpi pe asfaltul calcinat, umbre de roti de manevra 
pe peretele rezervorului metalic, umbre de oameni 
ajun§i de focul atomic pe trepte de piatra. Creatia 
vestimentara i§i are §i ea capodopera : zdrenjele ramase 
din uniforma unui elev de liceu, §apca, tunica, Centura, 
pantaloni, imbracate pe un schelet de lemn. 

Hartia japoneza, facuta din orez, este foarte alba. 
Ideogramele desenate cu tu§ - foarte negre. Albul res- 
pinge raza termica, negrul o absoarbe cu lacomie. In 
clipa exploziei, manuscrisele §i carjile deschise ale 
Hiroshimei au ars pe conturul ideogramelor, a luat foe 
textul ! Nu exista in acvariul de imagini al lumii o mai 
pregnanta intruchipare a pactului cu Lucifer pe care il 
face acela care pune semne pe hartie. A pedepsei care 
il a§teapta pentru pacatul fatarniciei de a a§terne in 
scris ma§ti ale propriului sau suflet. 

Unul dintre copiii teribili ai atomisticii, Wolfgang 
Pauli, propunea ca, indata ce un fizician emite o 
noua teorie asupra materiei, aceasta sa fie aplicata 



164 Cristian Tudor Popescu 

corpului sau - ca£i savanfi n-ar disparea astfel intr-o 
strafulgerare ! Urmand ideea lui Pauli, §i scriitorii ar 
trebui supu§i din cand in cand chinurilor §i ororilor 
netraite pe care le arunca pe hartie - sa li se aplice 
propriul lor text ca o litera de lege. Arta atomica a 
intruchipat la Hiroshima §i aceasta idee. Kimonoul 
femeii japoneze se intampla sa fie alb ca hartia - pe 
panza sau matase sunt imprimate oile negre ale scrierii 
kan-ji. Ele inseamna armonie, floare de prun, tristetea 
ceasurilor doua, supunere §i vis. Toate acestea le-a 
transcris bomba pe spatele femeii in arsuri adanci §i 
ordonate, umplute apoi cu keloid, tesut cornos mort. 

Aidoma samuraiului care i§i pune kimonoul alb 
inainte de harakiri, ve§mantul alb imbracat de scriitor 
dupa ce a lasat condeiul jos ar trebui sa poarte pe piept 
§i pe spate frazele de capatai din opera sa. Apoi, nu-i 
ramane decat sa a§tepte dogoarea iadului. 



Cuprins 

Inviat din car{i 5 

Lunea curata 8 

Nimic despre Zavtra 12 

Telefonul negru cu vopseaua dusa 17 

Monsieur Costea - un personaj literar 22 

Cat de bine §tia sa gre§easca Mihai Eminescu 24 

Coiotii 30 

Spre Vest, in scaunul cu rotile 35 

Urechile, zambetul, ciocul 39 

Un om §i doua manechine 45 

Eminescu - un personaj al lui Caragiale 48 

Capcana morala 59 

Votul pozitiv 63 

Darul lui Hagi 67 

O nationals avortata 72 

Povara creierelor 76 

Daca maine e soare, ma sinucid 81 

Hitecha, my love 84 

Sa invatam ungure§te 86 

Politica §i sex 91 



Cititi instrucjiunile ! 96 

Comunism ? Ce-i aia ? 101 

Ce atarna de gatul Andreei Raducan 106 

Un scuipat in obrazul clasei politice Ill 

Domnul Quinta sparta 115 

Arta betiei 118 

Fiul calugarului Vasile 124 

Pedeapsa pentru paring 130 

Sfar§itul faranismului 134 

O po§eta in cap 138 

Un inalt iresponsabil comunist 142 

Crima din mila 147 

Capul la cutie ! 151 

Intalnire romano-germana la radacina 153 

Cand din talc ramane §oul 155 

Un cadavru umplut cu ziare 157 

Arta atomica 162 



Colecjia Sgo 

• romane 

• jurnale 

• memorii 

• proza scurta 

au aparut : 

Mariana Codruj - Casa cu storuri galbene 

Doina Jela - Telejumalul de noapte 

Iosif Sava - Poli(tico)fonii 

Gabriel Andreescu - Solidaritatea alergdtorilor de cursd lunga 

Anamaria Beligan - Incd un minut cu Monica Vitti 

F.M. Dostoievski - Idiotul 

Cornel Ungureanu - A muri in Tibet 

Dan Stanca - Muntele viu 

C.T. Popescu - Copiii fiarei 

Bulat Okudjava - L'amour toujours 

F.M. Dostoievski - Jurnal de scriitor (vol. I, II, III) 

Ion Vianu, Matei Calinescu - Amintiri in dialog 

Grigore Ilisei - Oleaca de taifas 

C.T. Popescu - Vremea Manzului Sec 

Alexandru Calinescu - Interstijii 

Stelian Tanase - LA vs. NY. Jurnal american 

C.T. Popescu - Timp mort 

Iosif Sava - Claviaturile timpului. Jurnal pe portative 

Dorin Spineanu - Nata$a blues 

F.M. Dostoievski - Scrieri politice. Evenimente Internationale 

Daniel Vighi - Insula de vara 

Dan Stanca - Ultimul om 

Serge Moscovici - Cronica anilor risipifi 

Miguel de Unamuno - Jurnal intim 

Henri Troyat - Sfdrsit de vacanjd 

Anamaria Beligan - Scrisori catre Monalisa 

Carlo Masoni - Interior cu fereastrd deschisa si alte nuvele 

Dima Bicleanu - Buimatic prin lume 

Catalin Mihuleac - Titlu neprecizat 



Francoise Giroud - Arthur sau fericirea de a trai 

Val Gheorghiu - Pretenpile barcagiului Caron 

Cristian Badilija - Tentajia mizantropiei. Stromate 

C.T. Popescu - Omohom. Ficjiuni speculative 

C.T. Popescu - Romania abjibild 

Ion Simu{ - Arena actualitafli. Confidence 

Mircea Mihaies - Masca de fiere. Pamflete 

Ileana Malancioiu - Calatorie spre mine insami 

Zigu Ornea - Polifonii. Cronica literara 

Grigore Ilisei - Divanuri duminicale. 16 + 2 interviuri 

marturisitoare 
C.T. Popescu - Un cadavru umplut cu ziare 

in pregatire : 

Ileana Malancioiu - Vina tragica (Tragicii greci, Shakespeare, 
Dostoievski, Kafka) 

Livius Ciocarlie - De la Sancho Panza la Cavalerul 
Tristei Figuri 



http : //www. polirom.ro 

Redactor : Adina Cobuz 
Coperta : Manuela Oboroceanu 
Tehnoredactor : Dorin Vasiluja 

Bun de tipar : mai 2001. Aparut : 2001 

Editura Polirom, B-dul Copou nr. 4 • P.O. Box 266, 6600, Ia§i 

Tel. & Fax (032) 21.41.00; (032) 21.41.11 ; 

(032)21.74.40 (difiizare) ; E-mail: office@polirom.ro 

Bucure§ti, B-dul I.C. Bratianu nr. 6, et. 7; 

Tel.: (01)313.89.78; E-mail: polirom@dnt.ro 

Tiparul executat la S.C. Polirom Co S.A. 
^^ 6600, Ia§i, Calea Chi§inaului nr. 32 

Tel. : (032) 230323 ; Fax : (032) 230485 

Valoarea timbrului literar este de 2% din prejul de vinzare 

§i se adauga acestuia. Sumele se vireaza la Uniunea Scriitorilor 

din Romania, cont nr. 2511. 1-171. 1/ROL